Un ochi râde, altul plânge. Al tău care e? :)

Publicat pe Actualizat pe

lbromanabacBacalaureat 2013. La Română (secțiile de Uman și Pedagogic), primul subiect s-a referit la „Accidentul”, romanul lui Mihail Sebastian. Carevas’zică, la profilul unde, prezumtiv, elevii sunt niște „mai îndrăgostiți” de limba română decât de mate-fizică. Adică, mă știu pe mine. În perioada liceului am trăit continuu cu visul că la 18 ani scap de tot ce înseamnă în viața mea integrale, combinate, forțe centrifuge și centripete, matrice și ecuații. Bine, ecuația de gradul doi încă îmi place mult. 🙂 Nu că Frații Jderi m-ar fi dat pe spate. Dar pe lângă ei, mai citeam și cărțile care mă bulversau în cel mai plăcut sens al cuvântului.

Să revenim. Anul ăsta, la Română, elevii umaniști s-au întrecut în analize literare de senzație, care mai de care mai academice, mai evoluate gramatical. Niște eminești, niște sadoveni în toată puterea cuvântului! Niște blagi eminenți. Blagi, nu Blegi. De la Blaga. 🙂 Iată câteva dintre sublimele lor rânduri rămase pentru posteritate și pentru posterior, dacă hârtia e suficient de pufoasă. 🙂

„O duci bine în viaţă dacă eşti şmecher, cu maşină tunată, gagică cool, ţi se apleacă lumea la picioare. Sau poţi fi afacerist ca Gigi Becali, să fi toată ziua pe la televizor, să arunci cu bani la săraci. Asta văd eu model, ca băiat de băiat ce sunt. Nu mi-am schimbat părerea nici după ce l-au arestat pe Becali, după trei ani scapă. Rămâne în istorie.” Tu, ca băiat de băiat ce ești, dacă profii ți-au dat Bacul după măiestria cu care ai scris respectivele rânduri, poți continua Facultatea de Istorie unde predă acum Gigi Becali. 🙂 Să vezi ce intelectual iese din tine; îl simt, îl miros deja!

“Tipul de perspectiva narativa in Accidentul este una foarte foarte nasoala, daca-mi permiteti sa spun mai modern. Ce accident are o perspectiva vesela?” Băi, e normal, să moară Harap-Alb! Unde căcat să bagi și tu veselie mai multă decât într-o lucrare de Bac? Accidentule mic ce ești! 🙂

“Ann avea nişte trăsături de gen epic. Era epică. Sebastian era mai puţin epic deşi avea potenţial întrucât îi plăceau pozele, dar e mai mult curentul liric.” E mai mult curent, da. V-au ținut ăia în clasă cu ușile deschise și te-au tras curentul. Te-au tras mai mult ăla liric, deși tu ești EPIC, coane, pe bune!

“Poetul avea o fixaţie pe poza lui Ann pentru că atuncea, în vechime nu era Facebook ca să vadă toate panaramele dezbrăcate pe toţi pereţi. Şi ea perversa o lăsat poza ei în vitrină la foto pe unde ştia că trece poetul.” Bă, ești nebun?!? Io înțeleg că în vechime n-or avut facebook, da’ puteai să-i trimiți tu omului un mail cu Ann în Cancan, să vadă și poetul cu cine s-o încurcat! Ioooi! Asta nu e aia cu care ai fost tu la mare în vara când ai picat la Bac? Amu, bine i-o făcut, dacă-i fraer

“Eminescu minţea în poezi cu viziunea lui despre lume cu iubire, cu sentiment, cu pus de suflet în relaţiea ce nu era el, nu era adevărat că am văzut şi la televizor că mergea și prin locuri necurate și că a murit de sifilis.” Eminescu scria poezi necurate, este? Emo. L-a dat și la televizor, a fost odată invitat la Acces Direct. Făcea pe sentimentalul sub un tei, râdea de noi cu tovarășii lui din dreapta și din stânga, Caragiale și Coșbuc.

“Rolul verbelor la imperfect e sa ne arate ca lumea asta chiar e imperfecta, poti sa faci tu bine cat poti, sa te duci la biserica, sa-ti faci temele, sa nu minti si tot te calca masina sau faci cancer.” Vezi? De-aia îmi plac mie verbele la mai mult ca perfect. Dacă tot mă calcă mașina, măcar să mă calce mai mult ca perfect! 🙂

10 gânduri despre „Un ochi râde, altul plânge. Al tău care e? :)

    Paula a spus:
    iulie 23, 2013 la 6:39 pm

    Doamne fereşte, nu-mi vine să cred aşa ceva…

    drstoica a răspuns:
    iulie 23, 2013 la 6:42 pm

    Mie îmi vine, Doamne. 🙂

    Paula a spus:
    iulie 23, 2013 la 6:45 pm

    Şi totuşi, nu pot să nu remarc adevărul din ultimele rânduri, chiar dacă nu are nici o treabă cu rolul verbelor la imperfect… :)) Ei/ele nu-s băieţi/fete rele, doar că i-a prostit (s-au lăsat prostiţi de) societatea în care trăim.

    drstoica a răspuns:
    iulie 23, 2013 la 6:57 pm

    Ai dreptate, Paula. Ăsta e perfectul simplu. 🙂

    dunia a spus:
    iulie 24, 2013 la 5:10 pm

    Măi, măi! Mai puțină critică se poate?! E amuzant, de acord, dar nu e vina lor în întregime pentru viața pe care și-o doresc.
    Iar ultima perlă mi se pare de-a dreptul tristă, fără să țin cont de gramatică, ci de concluzie.

    drstoica a răspuns:
    iulie 24, 2013 la 5:54 pm

    Eu nu-i critic, Dunia, doar mă amuz și iau aminte. Să nu mi se întâmple la fel când oi da Bacul. 🙂 Poate glumesc prea mult, dar pare că ei au învățat despre Minune și Vali Vâjâială, iar la examen, surpriză!, le-a picat Mihai Sebastian. 🙂 Ok, nu poți citi bibliografia recomandată, te ia somnul, știu cum e. Dar dacă citești totuși ceva în afară de Gazeta Sporturilor și Libertatea, rămâi cu o exprimare coerentă, românească pentru totdeauna. Nu crezi?
    Apoi… eu sunt de acord cu proverbele/vorbele de duh care spun că fiecare doarme cum își așterne; că ai grijă ce-ți dorești, fiindcă s-ar putea să ți se-ntâmple; că există imuabila lege a cauzei și a efectului…
    Da, educația e rodul a ceea ce primim din partea familiei, școlii, societății în general. Nimeni nu vrea răul nimănui. Dar merită să facem noi însine un efort pentru a ne corecta viețile, mă gândesc. Eu vreau să fiu fericit; îmi doresc un milion de lucruri. Prin urmare, încerc să trăiesc în sensul obținerii lor, să mă abțin de la a da zilnic vina pe alții în legătură cu ceea ce sunt eu… deși e greu, știu.
    …da, ai dreptate.

    dunia a spus:
    iulie 25, 2013 la 9:35 am

    Iei aminte? Ce anume? Și nu te poate lua somnul citindu-l pe Mihail Sebastian. 🙂 Fără a da vina pe profesori, îi folosesc doar ca argument, și ei sunt victime, dacă elevii ar fi ajuns la o piesă de teatru de-a lui Mihail Sebastian în săptămâna Școala altfel ar fi fost mai curioși de romanul Accidentul.
    Știi, în liceu ar trebui să funcționeze bine comunicarea dintre prof-elev, profesorilor să le pese mai mult și să aștepte mai puțin. Situația e inversă, le pasă puțin și așteaptă mult.
    Copiii sunt prost crescuți sau deloc crescuți cu valori, dar și dacă profesorii repetă și repetă, unii dintre ei se poate trezi.
    Știu cât de greu trebuie să fie, dar au existat oameni ca Noica care credeau într-o școală unde nu se predă absolut nimic, unde copiii întreabă doar atunci când vor să primească.
    Din nou, vorbesc din cărți.
    E greu, da, dar nu imposibil.

    drstoica a răspuns:
    iulie 25, 2013 la 10:26 am

    Nu, eu mă gândeam la Sadoveanu, cu descrierile lui interminabile de natură, de pași rari, de gânduri care se repetă… 🙂
    Știi ce e măcar curios? Că în Rusia (și sunt sigur că, totuși, nu e singurul loc din lume), există o școală cam așa cum spui tu. E un cu totul alt sistem de învățământ. Am uitat, din păcate, cum se numește școala… Acolo iau copilul de la clasa întâi și îl duc până termină facultatea. Deși, facultăți (ca profil) sunt puține. În caz că vrei altceva decât au ei, mergi la o facultate clasică.
    Complexul e situat undeva în natură, în afara orașului. Toți elevii sunt cazați lângă școală, își pot lua vacanță… atunci când vor ei 🙂 , pentru că nu pierd nimic datorită optimizării deosebite a sistemului de învățare, iar părinții pot merge să-i vadă oricând, având posibilitatea să se cazeze o săptămână, două în același internat decent, parte din sistemul lor de învățământ.
    Mi se pare incredibil cum, aplicând cu totul altceva decât știm noi că „trebuie”, obțin rezultate umane și profesionale de senzație. Se stă la rând ca să-ți dai copilul acolo. Sunt elevi nu doar din Rusia. Absolvenții lor se integrează fantastic în structuri de conducere ale administrației și nu numai. În fine, e ceva ce miniștrii educației din România n-ar putea înțelege în anul 2013. Cred. Dar îmi doresc să mă înșel, să nu mai pun etichete și să văd cum fiecare vis frumos al fiecărui om în parte devine realitate.

    Costel a spus:
    iulie 30, 2013 la 3:17 am

    Imediat dupa bacalaureat, perlele astea apar prin presa; e legal?

    Nu se pomenesc emotiile examenelor. Probabil jumatate din ei nu-si mai amintesc nici cum ii cheama!

    Sa revin la momentul cind Dr Stoica a dat bacalaureatul la matematica. Nu a picat ecuatia de gradul doi. Sigur a facut vreo greseala hazlie. Matematicianul care a corectat a zimbit sau ris. Totusi greselile astea nu se publica, n-au cautare :))

    Lucrurile se schimba rapid. A disparul caligrafia. Greselile de gramatica ti le corecteaza Windows. Cartea e pe ultima suta de metri. O sa ramina doar audio-vizualul. Scrisul o sa-l mentina pentru surdo-muti.
    Nici la socoteli nu stam mai placut. Daca e o pana de curent la casieriile de hipermagazin, casiera nu stie sa-te dea restul.
    Toti vom purta calculatorul in buzunar.

    Scoala va deveni locul unde elevul va afla la ce este dibaci. Toate examenele vor fi cu grila. Cam asa vor suna intrebarile:
    Care din personalitatile de mai jos este poet:
    – Gigi Becali
    – Mihai Sebastian
    – Eminescu

    drstoica a răspuns:
    iulie 30, 2013 la 10:02 am

    @Costel: Da, e legal, nu se publică numele niciunuia dintre elevi.

    Ai dreptate, emoțiile pot anula toată inspirația unui examinat în anumite cazuri. Iar el să nu mai știe ce să scrie ori să înșire lucruri care n-au legătură directă cu subiectul.
    DAR: tu ai citit „perlele” de mai sus? Și chiar ți se pare că „băiatul de băiat” era un mare emoționat și, de fapt, el gândea muuult mai înțelept și cult dacă nu se afla în condiții de examen? 🙂 Sunt de acord cu tine că se fac multe greșeli din grabă, din cauza stresului, a presiunii… însă cele mai multe din astea menționate de mine n-au nicio legătură cu emoțiile! Mă îndoiesc de faptul că autorul capodoperei cu „panaramele dezbrăcate pe toți pereți” e altfel când nu dă examen… E Gigi Becali de mâine. E, poate, autorul viitoarelor subiecte de examen. Știi că am cunoscut un profesor de română care abia trecea clasa la materia asta? Ți-ai da copilul cu inima împăcată la școala în care predă el?

    Da, drstoica o fi făcut și el muuulte greșeli în lucrările de examene. 🙂 Doar că fără comunicare verbală, societatea nu mai poate. Fără calcule complexe… cam da. 🙂 Nu subestimez matematica. Dar limba e un „must”, măcar la nivel decent. Am primit o mulțime de CV-uri, nenumărați candidați la interviu pentru un post în radio, în tv. Și se exprimau precum absolvenții de mai sus. Păi, și candidații, și absolvenții de Uman au același obiectiv în viață: să facă bani și carieră lucrând cu Limba Română.

    Dar pentru că și Gigi Becali e un exemplu demn de urmat pentru multă lume, vom avea din ce în ce mai multe exemplare similare.

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s