Panama, în pana mea! :) Ce aventură!

Publicat pe Actualizat pe

domfirenzeÎn sejurul tocmai petrecut în Italia, am experimentat un retreat & coaching de 6 zile cu un grup minunat. După care am hotărât să mai rătăcesc vreo 3 zile prin Florența/Firenze. Și m-am cazat la Hotel Panama. Seara, ieșit fiind la plimbare, fotografii și ce s-o mai nimeri, am staționat puțin în fața catedralei florentine. Care e fabuloasă la exterior, fie vorba-ntre noi. Marmură albă, verde și roz. Te-ai aștepta la ceva mai baroc în interior, însă totul a fost gândit puțin minimalist, gothic. În fine.

Și stau în fața domului, și fac poze, și-mi zâmbesc cu unul, cu alta… lângă un tip care admira catedrala cu chipul bine luminat de extaz. Nu se mai poate abține și-mi zice (în engleză): „Frumos! Te relaxează, pur și simplu.”. Da, exact asta se întâmpla privind construcția: te relaxai și nu vroiai să mai pleci. Îi răspund cu o replică asemănătoare și gata, s-a legat prietenia. „Edwin”, îmi întinde el mâna. „Cătălin”, fac și eu la fel. „De unde ești?” mă întreabă omul. „A, România? Hagi? Eu sunt din Panama.” N-am reacționat. Abia peste câteva minute, mă întreabă unde sunt cazat. „În… Panama”, îmi dau seama de coincidență. Tipul râde ca de o glumă ca lumea. „Pe bune, unde ești cazat?” „La Hotel Panama, n-auzi?” „Hai, mă!” „Ce, crezi că te mint?” „Chiar există Hotel Panama în Firenze?!?” „Fix la marginea Centrului și acolo, toată lumea vorbește italiana.” 🙂 L-am convins. Apoi, mi-a spus că lucrează în Hong Kong, că-i place să călătorească singur, că e într-un periplu Portugalia – Italia – Germania… Și hai la o bere, că ne-am relaxat destul în fața domului!

Panamezul, la fel ca toții hispanicii: comunicativ, prietenos, vesel. După bere, am hotărât să ne îndreptăm fiecare către hotelul de cazare. În drum spre al meu, trecem pe lângă al lui. „Mai bem o bere?” deschide el brațele ca și când avea un frigider plin în camera de hotel. Mă gândesc juma’ de secundă și accept. Urcăm în cameră, bem, glumim, râdem, comparăm Panama cu România, România cu Italia, Italia cu restu’ lumii și prieteni mai buni ca noi nu cred că existau în toată peninsula. La fiecare glumă pe care o făceam, Edwin mă îmbrățișa ca un frate din Cosa Nostra. După câteva minute, mă îmbrățișa, bătea cuba și mă pupa. După încă niște minute, bătea cuba, mă îmbrățișa și… băi, băiatule, ce naiba faci??? Tu chiar vrei să mă săruți?!? :)) Am zis: „Edwine, berea s-a terminat, mie îmi plac femeile, iar Hotel Panama mă așteaptă, în pana mea!” 🙂 „Da, și mie îmi plac femeile, dar mai e bere!” „Nu, nu mai e”, zic eu și mă ridic. „Nu te uita, că nu mai e. Mai facem rost. Altădată. Acu’, te-ai înfierbântat cam tare.” Pe-asta i-am zis-o în gând. El rămăsese la fel de jovial și de prietenos. Dacă l-ați fi văzut, fetelor, mai că l-ați fi luat acasă! Simpatic, elegant și, dacă ne luăm după spusele sale, iubește femeile. Probabil că nu m-am mai uitat eu de mult în oglindă și arăt a doamnă prezentabilă. :)) „Hai să vezi ce priveliște am de la fereastră!” mai face el o invitație romantică. „Hai să văd ce priveliște am de la fereastra mea, da?” „Voi vizita România.” „Viziteaz-o, că-i frumoasă foc!” Am să-i fac cunoștință cu Fuego. Niște romantici amândoi. 🙂

14 gânduri despre „Panama, în pana mea! :) Ce aventură!

    Crisa a spus:
    iulie 12, 2013 la 5:00 pm

    :))) super tare …nici nu vreau să mă gândesc la domnițele ce ar fi suspinat după tine :))))

    drstoica a răspuns:
    iulie 12, 2013 la 6:27 pm

    Nu, nu vrem sa ne gândim. :))

    darklorelei a spus:
    iulie 12, 2013 la 11:18 pm

    =))) Dar nu ne-ai spus cum s-a incheiat seara! Oare de ce? 😛

    drstoica a răspuns:
    iulie 13, 2013 la 9:25 am

    @darklorelei: :))) Ba da, nu interpreta, nu fi aluziva! :)) Am plecat să văd priveliștea de unul singur din camera mea de hotel. Pe Edwin l-am lăsat la recepție, încercând, probabil, o seară frumoasă cu recepționerul. Nu-mi crea imagini mentale neplăcute, da? :))

    Costel a spus:
    iulie 28, 2013 la 2:10 am

    De cind ai scris blogul asta, Panama a mers din victorie in victorie si miine e finala cupei aurifere intre USA si PANAMA

    drstoica a răspuns:
    iulie 28, 2013 la 9:29 am

    @Costel: Înseamnă că trebuie să-i scriu prietenului Edwin, să-l felicit și să dea o bere că am purtat noroc țării lui cu articolul meu. O bere la Firenze. :))

    monicasicoe a spus:
    decembrie 5, 2013 la 5:05 pm

    fain sa calatoresti singur. si mie imi place. cu riscurile de rigoare 🙂 la mine nu cred ar fi atat de grav :))))

      drstoica a răspuns:
      decembrie 5, 2013 la 5:30 pm

      Da, și mie mi-ar plăcea să văd cât de grav poate fi la tine cu o fată care nu știu ce vrea să-ți facă. 🙂 🙂

        monicasicoe a spus:
        decembrie 5, 2013 la 6:05 pm

        ce ar putea sa imi faca atat de grav? 🙂

          drstoica a răspuns:
          decembrie 5, 2013 la 6:40 pm

          Grav, da’ mie îmi plac chestiile grave. 🙂

            monicasicoe a spus:
            decembrie 5, 2013 la 6:45 pm

            grave si grele 🙂 cum ne-am obisnuit 🙂

              drstoica a răspuns:
              decembrie 5, 2013 la 6:52 pm

              Da, așa ne-am obișnuit, că oameni suntem, nu? 🙂

                monicasicoe a spus:
                decembrie 5, 2013 la 6:55 pm

                pai da 🙂 si devine din ce in ce mai grav si din ce in ce mai greu, nu?

                  drstoica a răspuns:
                  decembrie 5, 2013 la 7:06 pm

                  După preferințe și aspirații, na. 🙂

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s