I love… midnight in Paris!

Publicat pe Actualizat pe

Ma chinui de aproape un an, de cand a aparut, sa vad filmul asta! „Midnight in Paris”. Macar pentru ca e scris si regizat de Woody Allen, un tip pentru care am respect total. Si, in sfarsit, l-am vazut.

Nu mi-a facut extraordinara impresie pe care o au deja cei care-l nominalizeaza la Globurile de Aur. Ori poate faptul ca m-a lasat sa ma pierd in ganduri pariziene personale a minimalizat atentia in ceea ce priveste partea artistica a filmului.

La Paris, eu, unul, ma simt ca acasa. Locurile imi sunt atat de familiare, incat mi se pare singurul oras din afara Romaniei in care m-as muta fara regrete. Poate intr-o viata anterioara… am bantuit vreo 70-80 de ani numa’ pe strazile lui. 🙂 Iubesc la nebunie Place Pigalle, chiar daca e intesat cu felinare rosii. E totul atat de decent, de boem, de prietenos, incat nu ma deranjeaza deloc. Iar Moulin Rouge chiar arata ca o melodie frumoasa.

Si multele trepte care duc spre Sacre Coeur, in Monmartre, cu pictorii si braseriile sale aparte…

Si Gradinile Luxembourg de unde n-as mai pleca nicicum intr-o zi de vara…

Si Tour Eiffel cu inaltimea lui romantica si atotstapanitoare…

Si Hotel des Invalides, absolut cuceritor cu opulenta sa artistica…

Si Sena pe care-ti vine sa plutesti incontinuu, privind in stanga si-n dreapta, cu un pahar de vin in mana…

„Nu ma pot hotara cand imi place mai mult Parisul: ziua sau noaptea?” E replica din film. Am ascultat-o de parca as fi zis-o eu insumi. 🙂

„Midnight in Paris”. O comedie tristutza daca stai sa analizezi prea in profunzime. Asa ca mai bine vezi filmul in mod relaxat, detasat… te amuzi, te lasi oarecum purtat de aspectul romantic, boem si SF… si te intalnesti cu Dali, Hemingway, Picasso, Bunuel, Gauguin… 🙂 Nostalgia (in general) te face prizonierul trecutului si asta cred ca nu e bine. Trecutul trebuie sa ramana doar o experienta, o invatatura de minte, cu ajutorul careia sa faci prezentul fix asa cum iti place. Pentru ca asupra prezentului chiar ai putere absoluta. Trebuie doar sa crezi in asta. Prezentul e singurul moment care exista cu adevarat. Dar aici e fizica cuantica, nu ma mai bag.

Cert este ca vreau in Paris! Si nu vreau singur. 🙂

p.s.: Bai, deci eu nu spun ca e un film slab! Doar ca ratacirile personajului in epoci de altadata, impletite cu o relatie aproape conjugala, bizara si nepotrivita, nu m-au impresionat prea tare. Insa… e Woody Allen, na. 🙂

Povestea exploreaza iluziile oamenilor cum ca o viata diferita de a lor este neaparat mai buna si trece in CV-ul regizorului un film despre orasul iubirii, dupa ce isi dedicase munca altor doua locatii europene de mare succes: Londra, in „You Will Meet a Tall Dark Stranger” – 2010, si Barcelona, in „Vicky Cristina Barcelona” – 2008.

Atat.

Later Edit: Si iata-l pe W. Allen castigand, azi noapte, un Glob pentru cel mai bun scenariu, al acestui film. 🙂

11 gânduri despre „I love… midnight in Paris!

    Romana a spus:
    ianuarie 22, 2012 la 7:41 pm

    Wow, am crezut ca doar eu am parerea asta despre filmul asta. Adica, nu e asa de extraordinar pe cat e de laudat. 🙂
    Dar deh, nu le puteam avea pe toate. Stii si tu cate filme superbe, nici macar nu au fost nominalizate. Si mai multe filme extraordinare sunt dosite si nu am auzit de ele niciodata.

    Da, e W. Allen…dar incepe sa devina ca o rochie super nashpa care a luat un premiu celebru pentru ca designerul e celebru de asemenea.

    Deh, gusturile….

    drstoica a răspuns:
    ianuarie 24, 2012 la 11:03 am

    Eh, W.A. ramane W.A. Ciudat si foarte interesant in felul lui, orice-ar face. Ca si filmul asta e usor ciudat. Iar mie imi plac ciudateniile. Dar nu de data asta. 🙂

    Irina a spus:
    septembrie 30, 2013 la 5:52 pm

    Tocmai l-am vazut. Mi-au placut locatiile. As vrea sa merg acolo. 🙂

    drstoica a răspuns:
    octombrie 1, 2013 la 10:59 pm

    @Irina: Cand? Ia-ma si pe mine! 🙂

    monicasicoe a spus:
    noiembrie 29, 2013 la 2:40 am

    cum e filmul? Place Pigale si Montmartre sunt locurile mele preferate din Paris. vreau acolo! acum! oare cum e?

      drstoica a răspuns:
      noiembrie 29, 2013 la 2:44 am

      Filmul e drăguț, e de văzut, e Woody Allen. Adică nu ceva spectaculos. Doar ingenios, ușor bizar, interesant. Mergem? Acum? Să rătăcim prin Place Pigalle? 🙂

        monicasicoe a spus:
        noiembrie 29, 2013 la 2:58 am

        e cu happy end filmul? daca nu, nu ma uit 🙂

        hai.

          drstoica a răspuns:
          noiembrie 29, 2013 la 3:05 am

          E… tot Woody Allen. Nici nu știi cum să-i zici end-ului. 🙂

    monicasicoe a spus:
    decembrie 30, 2013 la 1:06 pm

    l-am vazut. fooooarte frumos. iar sfarsitul mi-a placut cel mai mult. imi plac rasturnarile de situatie. si as vrea sa ma plimb si eu prin paris prin ploaie…in prezent…

      drstoica a răspuns:
      decembrie 30, 2013 la 1:46 pm

      Eu aș vrea să mă plimb prin Paris. Ploaie, neploaie, nu-s pretențios. 🙂

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s