Zi: noiembrie 30, 2011

Pledoarie pentru suflet

Publicat pe Actualizat pe

M-am indrăgostit. Grav de tot!

Impușcați-mă in suflet!! Nici nu știu ce e ăsta: ordin sau rugăminte?

Fără ea, simt că nu am aer. Că sunt degeaba. Că pierd motivația de a trăi. Deci e grav, nu?

Cu ea… cu ea, totul e posibil! Si când spun „totul”, asta inseamnă „TOTUL”!

Pentru că e unică, pentru că e minunată, pentru ca e plină de viață, pentru că e altfel, pentru că e sublimă! Ea știe asta.

E a doua oară când imi incalc un principiu simplu scriind pe blog lucruri prea serioase, care mă privesc pe mine și pe cineva foarte apropiat. Nu știu dacă e bine, nu știu de ce o fac, nu știu cât mai am până ce o iau razna. 🙂 Sau poate că am luat-o deja, de-aia și scriu pe-aici…

M-a făcut să trăiesc in două luni ce n-am trăit in toți anii pe care-i am. In fiecare zi, parcă mai fac câte ceva in premieră personală. Bine sau rău.

Pentru ea, aș uni soarele și luna in cea mai luminoasă cunună pe care a purtat-o cineva vreodată… Pentru ea, mi-aș mai pune o inimă in piept ca să o pot iubi de două ori mai mult. Pentru ea, aș rescrie Miorița, ca să avem și noi, in sfârșit, o baladă națională plină de fericire. Pentru ea, m-aș mai naște incă o dată și din nou i-aș așterne la picioare toată viața mea! Pentru ochii ei verzi și pentru zâmbetul ei inconfundabil… ce-aș mai putea sa fac?…

Ah, ce mă doare depărtarea de ea!… E iubire asta sau ce e?