„Trust”. Trust in cine?
E un film din 2010, cu Clive Owen. Deci inspira incredere.
O poveste in care Annie, pustoaica de 14 ani a lui Will, se cunoaste pe chat cu Charlie, un baietas de 15 ani. Ba nu, de 20. Adica de 25. In fine, de 40! Si se lasa cu… mda, cu scandal mare, normal.
Seamana mai mult a film de televiziune. Exploateaza sentimente, incredere si neincredere, trairi specifice varstelor, generatiilor… Cu multe lacrimi din partea tuturor personajelor. „A teenage girl is targeted by an online sexual predator.” Drama.
Finalul e chiar interesant, te cam astepti la altceva.
Pe iMDB are nota 7. Dar voi ii dati cat vreti, cat va lasa inima in functie de cum va atinge la sentiment, de cat de aproape va simtiti de contextul povestii… sunteti parinti, sunteti copii, sunteti nici una, nici alta… Mie mi-a placut, da’ l-am uitat, gata; nu are mari veleitati artistice. 🙂
octombrie 12, 2011 la 3:59 pm
nu am vazut filmul dar am asistat la povestirea lui. sincer, nu mi-a trezit interesul sa-l mai vad. desigur, filmul are meritele lui, cel mai important fiind atentionarea asupra vulnerabilitatii mediului virtual.
insa, titlul postarii tale este o invitatie la meditatie pentru toti: „Trust in cine?”.
sustin teoria evolutionista a speciei umane 😉 …care nu este posibila fara dorinta personala 🙂 altfel, nu este vorba decat despre instictele primare, de vanat si vanator
http://www.220.ro/familie/Manipularea-Parintilor/Mg7VBINRsA/
nu ti se pare ca pe mai toate planurile, omenirea spre acest target se indreapta?
octombrie 12, 2011 la 4:10 pm
Eu nu cred decat ca evolutia implica simultan involutie. Careia ne supunem, mai mult sau mai putin, fiecare dintre noi, in functie de… multe aspecte. Important e ca evolutia sa-si puna amprenta mai apasat decat involutia. Cand va fi invers, nu vom mai fi. Brusc. 🙂