Tu ai da vreodata timpul inapoi?

Publicat pe Actualizat pe

Am tot rememorat aici tampenii misto pe care le-am facut in viata mea de Mos Craciun. 🙂 Si am sarit peste ceva care se povestea in prea multe cuvinte. Vroiam sa zic acolo doua vorbe despre un prieten foarte bun… cel mai bun ani de-a randul… coleg de banca in scoala generala timp de cateva sezoane 🙂 . Cristi.

Locuiam si destul de aproape unul de altul si ne era usor sa ne intalnim, sa punem tara la cale. El statea la casa, cu mama, tata, sora si bunica. Vecin cu un unchi a carui fata fugise in Italia. Pe vremea lu’ ala rau, stiti voi. 🙂 Si, nu stiu cum reusea, gagica ii trimitea tatalui de acolo reviste xxx. Pfuaaa!… Nu-mi venea sa-mi cred ochilor! Era singurul loc unde puteam vedea asemenea imagini. La varsta aia, ne furnica mai mult pe spate decat in alta parte; insa eram in centrul atentiei intregii clase a doua zi, dupa ce Cristi reusea sa mai subtilizeze o revista proaspata din arhiva unchiului si apucam sa o studiem noi doi din scoarta-n scoarta. Rectific: in atentia jumatatii masculine a clasei. 🙂

Mai aveam un coleg care venea la scoala cu Rahan, Capitan America, Spiderman, indivizi de-astia interesanti pana la un punct. Noi doi nici macar nu trebuia sa aducem revistele la scoala! Era de ajuns sa povestim „actiunea”. Si credeti-ma ca n-o faceam nici pe departe cum as face-o acum! :)) Desi vedeam xxx-uri, noi povesteam cenzurat, ca si cand ar fi fost imagini de difuzat in prime-time. In fata colegelor, nu aveam curajul sa deschidem gura despre pornaciuni; nu indrazneam nici macar sub sarafanele lor sa ne uitam ca lumea. Foloseam oglinjoare prinse sub sireturile adidasilor; stateam in banca in fata colegelor supreme si studiam. Dar era greu, nu se compara cu ce poti face in ziua de azi. Cand ne-au prins, m-am rugat o saptamana de ele sa nu mai fie suparate pe mine.

Un pupic insemna ceva… mama, mama!  Ne indragosteam pe rand de colegele noastre. Erau intr-adevar frumoase. Indragosteala presupunea ca la filmul vazut cu clasa sa stea fata langa mine, sa bem un suc impreuna, sa pierdem pauzele intr-un coltisor mai retras din curtea scolii… chestii d-astea nesemnificative in ziua de azi.

Doar Cristi a iubit aceeasi colega, Miruna, de printr-a sasea pana dincolo de terminarea clasei a opta. Pustiulica, da! insa tinea la fata aia asa cum niciunul dintre noi nu eram in stare sa o facem la 13-14 ani. Toata lumea stia ca lui Cristi ii place de Miruna. Jucam tot felul de treburi prin pauze, prin excursii (mai tineti minte „inecatea”, jocul cu pupatul?? pfuaa!…), iar Cristi mai reusea sa profite pentru a se apropia de aleasa inimii lui. Se inrosea, se facea ca naiba; profita doar sustinut si impins de la spate de baieti si chiar de fete, prietenele ei.

Cristi era un copil foarte cuminte. L-a adus mamaie la scoala pana prin clasa a 4-a, cred. Si nu locuia deloc departe. Invata bine. Un baiat extrem de educat, la locul lui. Nu avea niciun motiv sa nu placa fetelor. Si placea; dar nu Mirunei, nu s’ de ce naiba! M-am tot intrebat in ultimii ani de ce. Pur si simplu, cred.

Baiatul se multumea intotdeauna cu atentia data de ea in treacat sau cu pupicii furati in joaca. Se rusina si se bosumfla cand noi, astialalti, glumeam pe seama lui. Cel mai nasol era atunci cand Miruna „se cupla” cu vreunul dintr-o clasa vecina. Suferea Cristi de ziceai ca e nevasta-sa.

Au trecut anii, s-a indragostit si el ca omul de cine trebuia, a facut o facultate, drumurile ni s-au despartit, insa am continuat sa tinem legatura. Ca si copil, am citit din biblioteca lui majoritatea cartilor; multe din colectii de lux, tiparitura de mare calitate, o raritate la vremea respectiva! Parintii lui erau profesori, unul chiar director de liceu. Toate premisele ca baiatul asta „sa se realizeze”, sa aiba succes pe destule planuri.

Dar a cazut in patima alcoolului. Bordeluri, bautura si, normal, esecuri pe plan profesional. Nu-l mai angajau decat gardian. Intr-o agentie ca lumea de turism (nu spunem care), a reusit sa evolueze, sa mai reduca nivelul viciilor si, pas cu pas, de la statutul de gardian, sa ajunga, la un moment dat, director de marketing. Cu ocazia unui targ de turism la Romexpo, Cristi a fost desemnat coordonatorul standului inchiriat de agentie. A treia zi a fost una in care se juca Rapid-Steaua, in Giulesti. El, rapidist infocat. Si-a aranjat lucrurile ca lumea la expozitie si a plecat la meci, in timpul programului de serviciu. A batut Steaua. S-a facut pulbere de necaz. S-a intors la Romexpo. In bustul gol, fluturand zgomotos fularul Rapidului. L-a gasit la stand pe directorul general al agentiei. Nici ala nu s-a putut intelege cu el. L-a dat afara. In rest, cand nu bea, era un baiat de zahar!

Ma intalneam cu Cristi si imi povestea de fiecare data ce tampenie a mai facut, imi cerea un sfat, imi multumea, il accepta si nu reusea niciodata sa-l urmeze.

A murit. Ciroza.

A fost unul dintre cei mai buni prieteni pe care i-am avut vreodata. L-am visat azi noapte. Eram din nou cei mai buni prieteni…

(poza am luat-o de-aici.)

21 de gânduri despre „Tu ai da vreodata timpul inapoi?

    Alexxa a spus:
    februarie 25, 2011 la 11:05 pm

    Nu te pricepi sa fii sentimentalist, deloc, deloc.

    drstoica a răspuns:
    februarie 26, 2011 la 12:01 am

    Dar cine-si doreste sa fiu sentimentalist? Nu-ti mai dori, da? 🙂
    E doar un sir de amintiri. Frumoase pana la un punct.

    andrathoughts a spus:
    februarie 26, 2011 la 12:22 am

    Mi-a plăcut povestea. Nu mi-a plăcut finalul. Însă cât timp nu am eu peniţa care dă contur vieţii…

    sophie a spus:
    februarie 26, 2011 la 12:47 am

    in clasa a VII-a imi placea un tip de la liceu. Pe vremea mea scoala generala era in aceeasi cladire cu liceul. Ei bine, fiecare fata aproape avea o simpatie pe la liceu. Cum trecea cate unul pe coridor, ne anuntam intre noi si ne infiintam in usa, in „vitrina”. Desigur ca aia treceau pe langa noi fara sa stie de existenta noastra. Dar noi…pffff aveam o zii frumoasa daca ne vedeam simpatia. Si acum realizez ca nici macar nu ne bateam capul de cum sa facem sa ajungem sa ne cunoastem. Asa era perfect.
    Dupa ani, cand ne-am imprietenit, eu si cu simpatia, i-am povestit cum stateam ca si gastele pe la usi…radeam amandoi. Desigur, mi-a confirmat ca habar n-avea de mine. Acum e vaporean dupa ce a treminat ceva inginerie agricola si nici macar nu-mi place. Si nu m-am apucat de baut.

    sophie a spus:
    februarie 26, 2011 la 12:48 am

    Il chema Gâţă…:)) zici că-i nume de fotbalist din Reşiţa.

    drstoica a răspuns:
    februarie 26, 2011 la 1:22 am

    @andra: Eu, unul, n-am inteles ce l-a putut arunca intr-o asemenea prapastie psihica. La un moment dat, a fost la dezalcoolizare, in stare grava. A iesit de acolo fresh. Era constient de asta. La fel de constient era si ca ii va fi fatal daca repune sticla la gura. A facut-o. Si-mi zicea: „Cataline, ce sa fac, cum sa ma las, cum sa renunt?”. De unde era sa stiu eu ce l-ar putea ajuta? Ii dadeam tot felul de sfaturi tampite numai ca sa nu se mai atinga de bautura. Dar simteam ca e dincolo de puterile lui…

    drstoica a răspuns:
    februarie 26, 2011 la 1:25 am

    @sophie: Deja o dam crunt in amintiri din copilarie! 🙂 Cand eram… nu mai stiu prin ce clasa, aveam o simpatie pt o colega. Pe parcursul anului scolar respectiv am stat in aceeasi banca, ne plimbam prin parc pana la ea acasa… Pana ce fata, din mai scunda, s-a facut mai inalta decat mine. Si nu ne-a mai placut la niciunul situatia. :)) Cand am ajuns prin ultimul an de facultate, ne-am intalnit intamplator intr-un autobuz, dupa muuulta vreme. Era cu un cap mai mica decat mine. Cum se mai intoarce roata asta… 🙂
    Si nu, n-avea nume de fotbalista. :))

    fan Romania Radio Actualtati a spus:
    februarie 26, 2011 la 2:05 am

    In sfarsit, mi-au iesit pasientele 🙂
    Blogul tau mi-a fost recomandat de Radio Romania Actualitati, care, fara suparare, ramane, the best 😉 Ca intodeauna, ei au dreptate, esti bun, dar tu, nu si nu, esti modest 😛 nu se mai poarta! 😉 M-ai indatorat cu recenzia filmului ” the Elephant Man”, as fi fost mult m-ai saraca daca nu-l vedeam…la cate ratari am, nu-i de mirare ca nu-l vazusem
    Sub diferite pseudonime, am incercat sa ma revansez, incercand sa te fac sa intelegi, ca esti bun: ptr ca esti sensibil, ptr ca esti inteligent, ptr ca ai simt artististic. ptr ca esti atent la detalii….tu, nu si nu. Orgoliul este pagubitor evolutiei spirituale, dar constientizarea valorii personale este necesara, macar pentru a ne raporta corect la cei din jur.
    Sa revin la postarea ta 😛
    Sigur ai auzit de viziunea inconstientului colectiv a lui Yung, de ”gaurile negre” care fac trimiteri la constiinta individuala care poate creea o noua forma de constiinta de grup, cu adevarat superioara, in care putem sa avem acces la intreaga informatie prin intermediul rezonatorului biologic prezent in fiecare celula din corpul nostru – ADN-ul – fara sa fim fortati sau manipulati de la distanta in ceea ce priveste informatia in sine. Ca si in internet, ADN-ul nostru poate sa transmita propriile informatii in aceasta vasta retea care este VIATA, poate sa primeasca informatii din aceasta retea si poate chiar sa stabileasca contacte directe cu alti participanti din retea……
    astfel, am intrat iarsi in google reader, chiar daca nu ar fi fost cazul 😀
    Cristi, este prietenul meu de suflet:) fiind educata ca o doamna nu pune intrebari despre viata personala. cu toate ca nu am reusit sa fiu, dupa cum se observa 😦 . ..las oamenii sa-mi spuna numai ce vor. Cei care tin la mine, stiind ca sunt f sensibila, incearca sa ma protejeze, nespunandu-mi situatii in care nu pot interveni, intristandu-ma. Scenariul tau, ca tot esti tu cu filmele :P. este atat de asemanator cu al meu, incat, am considerat ca aceasta postare este o legatura la care trebuia sa raspuns prezent.
    Pentru prietenul tau Cristi, Dumnezeul sa-l odihneasca in pace, trebuie sa mergi maine la biserica si sa duci macar un covrig(simbol grau) si o sticla cu vin, preferabil negru(sange Mantuiror), sa dai o hartie scrisa cu numele lui preotului si o lumanare aprinsa…stiu, este prea mult 🙂 da macar sa dai ceva de pomana, spunand ca este pentru sufletul lui Cristi 😉 aprinde o lumanare acasa…tre’ sa ai una, macar o cina romantica tre’ sa fi avut ;)) un rest de lumare, si acela este bun 😉
    Cat despre proietenul meu, Cristi, sper la un happy end, il prefer 😉
    Nimic nu este intamplator. in seara aceasta, inainte de Mosii de iarna, cand se pomemenesc cei trecuti in cealalta dimeniune, am primit un mail continand un pps cu \fotografii ale lui Yann Arthus Bertrand, cel mai mult m-a impresionat cea a cimitirului eroilor din Verdun http://www.scribd.com/doc/49560248/Yann-Arthus-Bertrand , poate ptr ca maine sunt Mosii. iar eu nu m-am mai rugat de mul t timp ptr ei, ceea ce mi se pare firesc sa o face, 😉
    La cata informatie ai avut acces de la Cristi, atat poti face ptr el ;)…si mai mult, de Acolo de unde este 🙂 el se gandeste inca la tine, prin mine 🙂 iti deschide o noua cunoastere
    Poate vei crede despre mine ca sunt o misita 🙂 Doamne fereste ! Fumez, ascult…uneori, Parazitii LOL, sa mai pot da citate sfidand pupincuristii, pe cei care iau ciubuc, pe cei care au relatii adulterine, dar se cred morali …dar, mi-a placut filozafia care m-a impins spre alte lecturi care mi-au intarit aceste convingeri 😉
    Chiar daca familia mea rade ca tin posturile si ritualurile care tin de memoria celor trecuti in nefiinta, chiar daca unii musafiri care cred ca ma cunosc au ramas siderati de candela mea aprnsa, chiar daca voi starni comentarii, eu cred ca am facut bine facand acest com, Cristi merita sa ma pun intr-o lumina proasta:P , in opinia unora 😀
    Stiu ca esti un cavaler de moda veche 😉 chiar, daca….. 🙂 te rog, totusi, nu-mi raspunde, ca eu sunt samtata ;))…. ceea ce ma obliga sa intru iar la com, ceea ce, eu nu-mi doresc 😛
    Cred ca, acum, suntem chit 😉
    Amin!

    fan Romania Radio Actualtati a spus:
    februarie 26, 2011 la 2:12 am

    sper sa nu ai proasta inspiratie sa intri pe blog noaptea, mail ales, daca ti-a panificat un week end romactic :)) m-as simti vinovata fata de invitata……sigur, te vei gandi, ca s-ar putea sa am dreptate 😉 ceea nu te-ar face prea vesel :))
    Sa fii iubit, cu bnele si rele tale, ca noi tot, de altfel 😉

    fan Romania Radio Actualtati a spus:
    februarie 26, 2011 la 2:17 am

    😦 greselile de ortografie, nu se pun:unghiilor lungi, cele gramaticale: din cauza orii tarzii si degustarii vinului ptr pomana de maine ;))…dar, la continut, poti sa te gandesti, cu cea mai mare asumare asumare :l

    drstoica a răspuns:
    februarie 26, 2011 la 4:12 am

    Si iata: am intrat pe blog noaptea! 🙂
    Iti tare multumesc pt toate cate mi le-ai scris pe-aici, pt sfaturi, pt gandurile oneste. Sincer… nu stiu daca am sa pun eu in practica treburile care tin de pomana mortilor. Am sa prefer, mai degraba, sa dau unuia sau altuia care are nevoie. Ca e om, ca e animal, se va bucura, sunt sigur.
    Cineva mi-a reprosat la un moment dat ca prea gasesc ceva bun in fiecare film. 🙂 Nu; despre alea in care nu gasesc nimic pozitiv, nu scriu. Ce rost ar avea? Poate doar sa zic: bai, nu va uitati, ca-i jale! Dar daca nu are toata lumea gusturile mele, ce ma fac? 🙂
    Cristi de care am povestit eu… cred ca merita o soarta mai buna. Adica sunt sigur! Nu-mi dau seama unde a cotit-o el atat de grav.
    Cristi al tau… continua povestea cu mult happy, fara end, da? 🙂

    A, si ce ziceai? Ca sunt modest? Ntz, n-ai ghicit. 🙂 Orgolios sunt, da. Si in alte multe feluri care s-ar putea traduce drept defecte. Cred.

    madtiro a spus:
    februarie 26, 2011 la 3:13 pm

    Citind titlul postarii, m-am gandit ca nu, nu as da timpul inapoi, ce-am trait, e bun trait. M-as intoarce, in schimb, la cateva rascruci ale vietii mele si as lua-o pe alt drum, sa vad cum ar fi si pe acolo. ” Paduri ce ar fi trebuit sa fie si niciodata nu au fost”. 🙂 Asta da, as face-o. Cat despre starea in care a ajuns Cristi, e greu de spus. Tine de forta fiecaruia de a iesi din situatii critice. In patima alcoolului sau al bordelurilor o fi picat treptat, problema era ca nu avea suficienta forta sa se scoata. Eu i-as sugera unei astfel de persoane si fara urma de rautate sau ironie, sa consulte un psiholog. E cel mai mare dar pe care i-l poti face. Ei au toate metodele si terapiile pentru a te ajuta sa iesi dintr-o astfel de stare.

    drstoica a răspuns:
    februarie 26, 2011 la 3:24 pm

    Consultase si un psiholog…
    Nu bordelurile l-au nenorocit. Pe mine ma mira doar ca la ce fel de barbat era, mergea prea des si in locuri parca prea rau famate.

    Devoratoarea de muzica a spus:
    februarie 26, 2011 la 5:54 pm

    ….Nu.Nu vreau.L-as da inainte macar cu vreo 3 ani.Mi-e greu sa fiu explicita.

    Pana la urma tot trista plec de aicilea,promit sa-mi revin,repede-repede.Mai bine nu citeam si ultima parte.

    drstoica a răspuns:
    februarie 26, 2011 la 6:45 pm

    Suna… interesant… intr-un anume fel sa vrei sa dai timpul inainte cu atatia ani. Sa pierzi 3 ani din viata. Trebuie sa ai niste motive foarte serioase. Imi pare rau… Sincer.

    Devoratoarea de muzica a spus:
    februarie 26, 2011 la 6:56 pm

    Sunt de asteptare anii astia.Nici ura nu-i asa de acuta precum e asteptarea.o dispretuiesc.Dar,dupa 3 ani.cand o sa intru in criza de 30 (sau nu),o sa rad frumos.tot timpul. 🙂
    Sa nu-ti para rau.Astept.Abia dupa vin cu povestea si sa stii ca ma tin intotdeauna de cuvant.

    drstoica a răspuns:
    februarie 26, 2011 la 9:05 pm

    Pot sa fiu curios, sa vreau sa stiu mai multe? Intreb doar. Bine, curios sunt deja…

    Mala a spus:
    august 4, 2013 la 5:58 pm

    Greu de spus daca as da timpul inapoi…desi nu cred ca as face-o pentru ca as face exact aceleasi alegeri si greseli.
    In privinta lui Cristi, hmm..iarasi e greu de spus sau comentat ceva. A fost alegerea lui drumul respectiv, a fost fericirea lui spre nefericirea altora pentru ca la asa ceva se ajunge. Lucrez cu astfel de cazuri si stiu/vad ce inseamna o dependenta, indiferent de natura ei. Cauzele sunt multe si n-are rost sa le insir aici.
    Nu stiu cum simti tu lipsa celui mai bun prieten dar pentru mine a insemnat o piatra tare greu de dus.

    drstoica a răspuns:
    august 4, 2013 la 6:32 pm

    Nu, nu mai cred că fericirea cuiva depinde de fericirea altora. Dacă mă întrebai despre asta când am postat articolul sau atunci când băiatul a murit, aș fi avut poate… aproape sigur… altă părere.
    Am învățat compasiunea în forma ei curată. Și am învățat că n-am cum să-i iubesc pe ceilalți dacă nu mă iubesc pe mine. Înainte nici nu înțegeam așa ceva. Nu credeam că e vreo prostie, dar n-o înțelegeam, pur și simplu.
    Între timp, cineva de niciunde mi-a predat și mi-a dat să trăiesc stări, emoții, sentimente, până ce mi-am învățat lecția. Sau lecțiile. A suferi și-a te atașa de durerea ta nu înseamnă că ai învățat lecția. La început, așa credeam… Apoi… lumea s-a transformat. Întâi cea din mine, apoi, implicit, cea din afară.
    Am fost un om fericit în anii pe care-i am. Sunt un altfel de fericit acum. Dar maxima fericire pentru mine abia începe! 🙂 Pentru că, știi cum e: vreau, pot și merit!

      Mala a spus:
      august 4, 2013 la 9:52 pm

      Stiu cum e. Si mai stiu ce inseamna empatia cu cei care o inteleg si merg pe-o lungime de unda cu mine. Si mai stiu ca in spatele unei fericiri, in adevaratul sens al cuvintului, sta de cele mai multe ori o lectie invatata pe propria piele. Si mai stiu ca acel … vreau, pot si merit… nu e ‘acordat’ multora desi pentru marea majoritate apare ca fiind un drept.
      Chiar daca nu-ti cunosc ‘traseul’ vietii de pina cum, chiar daca nu te cunosc ca individ, sincer ma bucur pentru tine si pentru renasterea in propria-ti piele.

    drstoica a răspuns:
    august 4, 2013 la 10:38 pm

    Mulțumesc mult, Mala, pentru cuvintele frumoase! Am avut un „traseu” minunat. Dar acum este extraordinar! 🙂 Ceea ce-ți doresc și ție! Și celor mulți care încă nu-și dau seama ce înseamnă „vreau, pot și merit”. Într-o bună zi, mai devreme sau mai târziu, vor afla. Chiar dacă nu toți vor și înțelege. E vorba ‘ceea: „cine are ochi de văzut să vadă. cine are urechi de auzit să audă.”.

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s