Facem impreuna un sitcom romanesc? :)
Poate nu aveti chef de teme de-astea sofisticate, de intrebari ca la scoala… da’ eu ma-ncumet, totusi. 🙂 Si mi-ar placea sa va dati cat mai multi cu parerea, indiferent care ar fi ea.
Ca si telespectatori (multumiti de ce vedeti acum la televizor ori sictiriti de tabloidizare, plictisiti de rutina acelorasi stiri negative ori obositi de umorul invechit sau pornografic, curiosi sa aflati ce a mai facut X in telenovela aia sau cum mai arata Y in emisiunea lui), v-ar placea sa mai vedeti un sitcom romanesc? Adica nu „sa mai vedeti”, ci „sa vedeti”, ca pana acum s-au facut doar prosteli ieftine, fara umor, fara nicio asemanare cu ce am tot avut de la americani.
Ma gandeam la un sitcom cu subiect majoritar acceptat, cu personaje placute, cu poante sanatoase, dar si cu priza la un public mai larg decat a avut, de exemplu, Extras (Figurantii).
Ce sitcomuri v-au placut pana acum dintre cele difuzate? Hai sa zicem inclusiv dintre cele romanesti. Dati-mi exemple si spuneti-mi scurt de ce alea. „Mi-a placut Seinfeld pentru ca il iubeam pe Kramer.” „Mi-a placut Bundy fiindca era acolo o familie de ciudati.”
Ce personaje ati vrea sa vedeti intr-un sitcom romanesc? O familie (gen Bundy), o gasca (gen Friends ori Seinfeld), grupuri de oameni care lucreaza in acelasi domeniu (in ce domeniu?), blonde, fotbalisti, vedete din tv, colegi de serviciu…? Personaje care te amuza cu prostia lor sau de-alea care te fac sa razi impreuna cu ele? Umor fara perdea sau glume subtile?
Fiti sinceri si dati-va cu parerea! Sunt curios daca romanilor le-ar mai placea un sitcom si despre ce ar trebui sa fie el.
DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog! 
ianuarie 29, 2011 la 4:53 pm
dap…si eu imi refac colectia Seinfeld multumita ziarului d-lui Patriciu .
Incercara cei de la Pro intr-un an sa copy-paste un episod din Seinfeld..dupa care-a urmat La Bloc . Ar merge fireste ca da, un sitcom valah . Sa fie despre cat de usor trecem de la plans la ras…despre capacitatile noastre de a supravietui prin umor (cand munceam , cea mai trista zi a lunii era cea de salar ..in rest glumeam zilnic cu ai mei colegi) desi tema seamana putin cu cea din The Office a lui Ricky Gervais.
ianuarie 29, 2011 la 4:57 pm
Apropo de The Office. In Romania, ca si in Statele Unite, sitcomul in varianta britanica (Ricky Gervais) nu a prins, nu a amuzat prea multa lume. Asa ca americanii au facut varianta lor, iar romanii au cumparat-o pe-aia. Dar tot nu s-a dat lumea in vant dupa sitcomul asta. Mie The Office-ul lui Gervais mi se pare incredibil de tare!
ianuarie 29, 2011 la 5:33 pm
o sa iasa un cacat, cu umor de vacanta mare sau voua, cu nuante porno din ce in ce mai pronuntate, cu asistentele de la emisiuni pe post de actrite, s.a.m.d.
lasa sitcomu la mama lui, da?
nu tin neaparat sa produca rumanii unu’.
parol.
ianuarie 29, 2011 la 5:34 pm
si mie…e serialul la care ma uit acum..am ajuns la seria 2 din 7. steve carell GE-NI-AL
ianuarie 29, 2011 la 5:38 pm
Bravo Doctore, daca o faci si pe asta esti mare!
Pentru mine ar fi în ordine, gen Seinfeld, pe urma gen cum se chema serialul ala cu niste doctori în timpul razboiului din Coreea cu Alan Alda (un lapsus complet idiot!) si gen Bundy.
Adica umor, nu subtil, nu grosier, fara blonde, fotbalisti, fara probleme, umorul cuiva care ma respecta si stie ca vin de la serviiciu chiaun si vreau sa stau ca Bundy cu berea în mâna si sa ma destind. Daca vreau chestii mai sofisticate, atunci îmi aleg eu o carte. MASH se cheama, nu m-am tâmpit de tot!
ianuarie 29, 2011 la 6:26 pm
@inahinah: Eu sunt de alta parere. 🙂
@Constantin: Inca o data: incredibil de tare mi se pare The Office in varianta britanica, aia cu Ricky Gervais in rolul sefului. Varianta americana… sincer, nu vreau sa te dezamagesc, e doar o parere personala: nu ma amuza. 🙂
@Dan: Si pentru mine ar fi in ordine Seinfeld, mi se pare suprem; doar ca romanii nu vor asa umor, pare prea complicat, de urmarit cu prea mare atentie dupa o zi de munca.
M*A*S*H* nu m-a atras, recunosc. Bundy e foarte bine facut, e cel mai aproape de gusturile majoritatii; asa reiese din studiile de piata.
Cam asa gandesc si eu, Dane, iti multumesc.
ianuarie 29, 2011 la 6:45 pm
Mie mi-a placut mult MASH, dar trebuie sa punem de-un razboi intai, ca sa para mai veridic:))
Si de-astea cu familia, gen Bundy si mai nou, tot cu Ed O’Neill, Modern Family – e o familie de trazniti si chiar daca nu razi in hohote, ramai cu o stare de bine. Little Britain a fost foarte tare. Seinfeld il revad cu placere, ori de cate ori am ocazia, fara sa ma plictisesc. Cred ca imi plac toti, nu numai Kramer. George e total in unele.
Nu stiu ce-as vrea, dar alea 30-50 minute cat ar tine episodul, mi-ar placea sa rad in hohote. Si daca se poate sa nu fie umor cu conotatie sexuala. Ia sa vedem, se poate la romani? :))
ianuarie 29, 2011 la 6:47 pm
doctore, stii ce n-avem noi de nici un fel ? (si aia afara au din belsug)
scenaristi, bre.
oameni care sa imbrace chestiile anoste din viata noastra in ceva cat de cat amuzant.
tie ti se pare ca dialogurile din filmele romanesti sunt inteligente?
nu cred.
deci, nu. n-o sa iasa. nah, ca-s catar, ca fii-miu
:))
ianuarie 29, 2011 la 7:24 pm
sunt perfect de acord cu inahinah, la sitcomurile noastre lipsesc cu desavarsire scenaristii buni si parca limba romana nu se potriveste cu sitcomul, lipseste ceva :), in schimb bafta cu initiativa si daca ar fi sa iasa ceva mi-ar place ceva gen friends !
ianuarie 29, 2011 la 7:33 pm
mai convins..am luat 2 serii varianta u.k
ianuarie 29, 2011 la 7:35 pm
scuze..am mancat diacritica din mai…M-ai convins . nu de alta, dar stand-up-ul lui Gervais e briliant (ca si glumele de la Globurile de aur)
ianuarie 29, 2011 la 8:37 pm
@madtiro: Da, si Little Britain e un sitcom altfel. Din pacate, asa cum ziceam, cele englezesti nu prind decat in Anglia. Si in Australia, in Noua Zeelanda… Americanii sunt mult mai priceputi in globalizare, fac sitcomul in asa fel incat sa nu solicite foarte tare neuronii. Se considera ca un sitcom e programul tv la care te uiti tolanit relaxat in fotoliu, dupa o zi obositoare de munca, asteptand sa razi cu pofta indiferent din ce moment al episodului te-ai uita. Sa intelegi tot, ca la telenovela. La englezi se mai intampla, dar la americani niciodata episodul nu se termina intr-o nota pesimista, malitioasa.
Umorul cu conotatie sexuala sa stii ca nu lipseste de nicaieri. Doar ca la noi, e litera de lege, e potop, e tot ce ne intereseaza mai tare. 🙂
Apropo, stii cat are un episod? Nu 30, nu 50 de minute. 20-26 de minute. Restul e publicitate. 🙂
@inahinah: Da’ Caranfil? Cum e Caranfil? 🙂 Crede-ma ca exista si la noi scenaristi buni. Poate inca neformati. Dar pana acum, Pro-ul, de exemplu, i-a refuzat, a comandat sitcomuri de genul „La bloc”. Pe de alta parte, a functionat principiul de tip tabloid: „uite ca asta vrea lumea, asta cumpara, la asta cel mai bine! De-asta sa-i dam.”.
La un moment dat, productia de asa ceva la Pro a fost coordonata de John Vorhaus, creatorul lui Bundy. Omul era Dumnezeu in materie de sitcom. Intr-un an de zile, n-am gasit ceva sa zic: „du-te, ba, dreaq de-aici, ca nu e asa cum zici tu!”. Era FOARTE tare. Nici n-a vrut sa se implice vreun pic in „La bloc”, nu i-a placut. Punea pe picioare niste proiecte romanesti foarte funny. S-au dezvoltat, filmat piloti, si s-a ales cel mai facil dintre toate. Dupa care a plecat si s-a ales praful. Mai multe nu pot spune, ca nu-i frumos. E doar un mare regret al meu… Ala era momentul sa facem si in Romania un sitcom adevarat, nu prosteli de-alea cu mascarici si glume de spatele blocului. Ca fapt divers: actorii din sitcomurile romanesti nici macar nu respectau textul scenariilor. Dar nu era numai vina lor, ci si a producatorului. Daca in State, un sitcom se difuzeaza saptamanal, la noi erau cate 3-4 episoade pe saptamana. Pai cum sa invete un actor, care poate mai e si amator, atata text in fiecare zi. E mult de dezbatut aici…
@Catalin: Eu doar am pus niste intrebari, sunt curios, incerc din rasputeri sa descopar cat mai multi romani care iubesc umorul simplu, curat. Fiindca statisticile ma contrazic… Majoritatea ii iubeste pe Tociu si Palade.
@Constantin: Nu cred c-o sa-ti para rau. Gervais chiar e genial. El scrie, el regizeaza, el joaca rolul principal. 🙂 Seful ala e atat de veridic, atat de credibil, de enervant si de amuzant, deopotriva, incat… E ceea ce scria intr-un comentariu mai sus: americanii l-au cosmetizat putin, au vrut sa-l faca mai putin enervant in grandomania, in narcisismul lui dus la extrem in varianta britanica.
ianuarie 29, 2011 la 9:15 pm
pai ce, mi-ar placea sa rad si la reclame.:)) aia la ciocolata ROM, cu senzatii tari, a fost ultima care chiar mi-a placut si mai sunt vreo doua, dar nu-mi vin acum. daca ai nostri nu sunt in stare sa gaseasca ceva amuzant pentru doua trei minute, tu crezi ca sunt in stare sa tina un dialog amuzant 20′, in cate 20 de episoade pe serie? da, stiu, e diferenta si sunt alti oameni care fac asa ceva, dar de la bancurile cu bula si filmele cu BD, pe bune daca a facut cineva ceva sustinut. Caranfil nu face seriale 🙂 si nu ne putem compara cu americanii, aia chiar au industrie de multi, foarte multi ani. si nu toti sunt nativi:))
ianuarie 29, 2011 la 10:51 pm
Aia chiar au, da. 🙂
ianuarie 30, 2011 la 12:28 am
[…] cunoaşterii străluceşte doar atunci când este închinat Soarelui Înţelepciunii. (de Gabriela Elena […]
ianuarie 30, 2011 la 8:14 am
nu vezi cat ne kinuim sa gasim ceva funny in toate productiile autohtone?
aide, ca daca ar fi resurse nu ne-ar lua atat de mult.
poate si fiindca noua ne place umorul facil, grosolan….nu hohotim la fineturi.
stii ce greu rad unii cetateni romani la un banc „fin”?
mi s-a intamplat de multe ori sa repet gluma, sa accentuez anumite pasaje, poate-poate se prinde publicul..publicul, pixu. opac.
trebuie sa luam in calcul si asa ceva.
ianuarie 30, 2011 la 9:11 am
Ziceam ca nu ma bag ca nu ma pricep, apoi m-am gandit ca ca toti romanii ne aflam intr-un sitcom cu umor negru, mai usor ar fi sa facem un film cu o Romanie normala.
Copiii spun de multe ori ca parca suntem (familia noastra) in Seinfeld, fiecare are o „gargarita” de care este extrem de preocupat, toti sustinem gargaritele , uneori vorbim toti deodata, fiecare de problema lui, si spargem gasca de parca ne-am fi inteles perfect.
Eu zic ca Dan, Seinfeld, MASH, Bundy-dar nu vizionat regulat, n-am putut inghiti atat de mult. Despre englezoiul controversat nu cunosc, nu ma pronunt, dar am sa studiez.
Ce-i lipseste romanului? in primul rand detasarea de probleme, apoi resursele. Conform celor doua lipsuri recurge in mod firesc la umorul grosier, vulgar, scalambaiat, seriale cu tiganisme ( e un serial la protv, nu stiu cum se numeste dar stiu ca e cu tigani) . Cand ne-am stricat asa? nu stiu. Eu ma innebunesc dupa umorul din Morometii, o sa radeti, dar este preferatul meu. Acela mi se pare umorul potrivit romanului dar pierdut pe drum, undeva…
ianuarie 30, 2011 la 2:43 pm
@inahinah: „poate si fiindca noua ne place umorul facil, grosolan….nu hohotim la fineturi.” Da, asa ceva e caracteristic majoritatii. Majoritatii din fiecare tara in parte. Doar ca la americani, daca la un film/serial se uita 10% din populatie, asta inseamna mai mult decat toata populatia Romaniei. Si cum totul se gandeste din perspectiva banilor, unele proiecte foarte misto mai bine nu se fac deloc decat sa se faca pentru a avea audienta mica.
@Sophie: Eu am intrebat pe toata lumea, nu pe priceputi. 🙂
Copiii tai dau o speranta evolutiei catre normalitate. Conform studiilor de piata, daca Seinfeld s-ar fi difuzat in premiera incepand de azi, n-ar mai fi avut audienta de altadata. Pentru ca publicul are chef de glume mai usurele. Si mie imi place umorul simplu, relaxat si relaxant. Dar nu cu vesnicii „actori” la glumele carora nu reusesc sa rad mai deloc.
Resurse sunt si in Romania, doar ca s-au facut pan acum atatea rahaturi, incat uite, lumea are impresia ca la noi nu are cine sa scrie, nu are de unde sa se inspire, nu are cine sa joace… O, ba da, s-ar gasi din toate cate ceva bun! Numai sa existe vointa. Si bani, e-adevarat.
Morometii, Cel mai iubit dintre pamanteni, Cuibul de viespi, Filantropica… deci sunt. 🙂
februarie 1, 2011 la 4:57 pm
Nu stiu daca ar mai prinde un sitcom romanesc. Publicul s-a schimbat si stii si tu prea bine asta. Acum se vrea happy hour si acces direct. Poti sa faci sitcom din asta?:-)
februarie 1, 2011 la 9:05 pm
Da, e unul din motivele pentru care am scris postul asta. Sa ma conving ca macar 4-5 tot mai vor sitcom in Romania. 🙂
februarie 2, 2011 la 7:14 am
Vin și eu după ce s-a dat toată pâinea, dar tot aș vrea să dau *my two cents* la discuție. Și anume că în primul rând nu poți să creezi ceva de success care să prindă la toate vârstele, decât dacă e Vacanța mare sau Țociu și Palade. Asta pentru că avem cetățeni foarte diferiți din punct de vedere social și cultural. Trebuie să îți alegi audiența.
Apoi, cetățenii mai educați, care deja sunt mai mulți acum decât atunci când se difuza familia Bundy pt prima oară (care probabil a prins la majoritate pt că… era printre puținele sitcomuri difuzate și poate printre primele in RO) ar aprecia ceva care să nu apeleze la instinctul de a râde de altul gratuit, ceea ce oferă din plin Vacanța și umorul românesc de la teve în general (cel puțin din câte îmi amintesc). Cetățenii de acest tip ar aprecia, sunt sigură, un umor care să apeleze la inteligența lor, ceva cu care pot să se identifice. Televiziunile ne tratează așa cum cred că suntem. Dacă nu le place ce vrem, acum avem internetul.
Apreciez foarte mult opinia Sophiei, că avem nevoie de ceva care să reprezinte România așa cum ea. Noi avem o cultură care în cinematografie tinde spre dramă, spre dramatic, ceea ce se vede și în modul în care actorii joacă. Se vede că joacă un rol, în sitcomuri se autodenunță și asta nu poate să aducă succes. Apoi, la polul opus e tendința de a copia din afară. Ori asta nu dă prea bine cu dramatismul nostru și cu o cultură pop pe care majoritatea nu înțelege cum sa și-o însușească. Si mai e bufoneria, nu ne putem desprinde de asta, dintr-un motiv sau altul. Trebuie să trecem peste dramă, peste teamă, peste bufonerie.
Cred că a ne plafona de lipsa de scenariști e un drum greșit. Părerea mea e că umorul e nesfârșit, la fel ca și moda, hell, la fel ca limbajul, atât timp cât ai un material. Poate că nu avem scenariști buni pt că ne lipsește sensul adevărat al umorului, care nu înseamna numai a râde la o glumă, ci și a face o glumă. Dar asta se învață. Dacă umorul e problema scenariștilor atunci trebuie să avem scenariști care fac treburile amuzante și alții care vin cu temele pt episoade, dar care nu pot sa umorizeze orice. Sau scenariști care pot sa le facă pe amândouă.
Mie mi-ar plăcea un sitcom cu românul nostru de rând. Cu serviciu, cu necazuri, cu copii sau părinți sau toți, cu familie. Cu situațiile de zi de zi – posibilitățile sunt nesfârșite aici. O fragmentare umorizată a cotidianului fără acrobații inutile.
februarie 2, 2011 la 10:38 am
Wow! Mersi frumos, Laura. 🙂 E o parere completa, apreciez.
Indiferent de formatul unui program radio/tv, el nu poate multumi pe toata lumea, nu se poate adresa tuturor. Nimeni nu porneste de la o asemenea iluzie. Doar ca totul se face in ziua de azi sub auspiciul banului. Iar in Romania, niselor nu li se prea dau sanse. Asa cum spuneam si mai sus, intr-un comentariu, americanii isi permit sa experimenteze, sa investeasca pentru ceva altfel, dedicat unui segment de public nu foarte larg, dar pe care spera sa il largeasca. Segmentul ala tot presupune un milion de telespectatori in caz ca sitcomul arata bine pt targetul vizat din start. La noi, producatorul/difuzorul nu vrea sa riste, nu vrea sa piarda bani. Mai ales pe prafurile astea financiare. 🙂
Bundy e al doilea sitcom din State ca audienta (in istoria televiziunii lor), deci nu a prins doar aici, in Romania. Fiindca e o Vacanta Mare mai scuturata, fara potop de prosteli spontane asa cum se intampla la noi. Iar apropourile sexuale sunt si ele, parca, altfel facute, altfel se jongleaza cu ele. Nu marlaneste, ca la noi. Adu-ti aminte cum era Vacanta Mare pe la mijlocul anilor ’90. Un umor vulgar, dar foarte istet. Asortat cu vremurile, e-adevarat. Insa pana si acum, daca ma uit la VM de-atunci, de pe scena, constat ca ma amuza mai tare decat VM de-acum, de la tv.
Iti tare multumesc pt tema sugerata. Punct ochit, punct lovit. 🙂 Poti sa-mi dai exemplu de 4 personaje principale? Cine sunt ele, cum sunt, in ce relatii, de ce ne-ar placea aceste personaje…
februarie 3, 2011 la 12:18 am
Da, de acord cu nișa, cam greu la noi. Și dacă e să mergem pe principiul ăsta, cred că și la noi ar merge ceva similar cu The Bundy Family, doar că localizăm familia, o facem românească.
Acum, că mi-ai cerut un exemplu, poate nu o sa o nimeresc așa ușor, dar să zicem că avem o familie de patru. Cei patru sunt… știu eu, unul ipohondru -cine nu are o ruda ipohondra?- cel mai probabil mama, mama autohtona care se îngrijoreaza mereu, care spune copiilor mereu ca au slăbit și când se vede clar că au cam pus ceva kilograme în plus, trebuie să fie întotdeuna unul inteligent care face reality check, dar nu superior ci obstinat, unul neadaptat social care nu înțelege care e problema cu el și restul lumii sau altul care e foarte buclucaș – unul dintre aceștia poate sa fie copilul vecinilor sau un vecin, în funcție de vârstă – și pe al patrulea nu știu exact, ori un Al Bundy autohton, ori un personaj puțin obsedat de ceva anume, sau care are o ocupație anume. Trebuie sa stea la bloc (no pun intended), pentru că așa e românul de rând, și din același principiu să nu fie prea înstăriți. Trebuie să fie și niște vecini care ori vin să ceară mereu ceva, ori au un copil care te scoate de pe fix, ori se ceartă cu tine pe diferite motive, că iar i-ai inundat la baie – e ceva cu care toți se identifică. Depinde și de vârsta, copii pot fi mai mici, în gen The Simpsons. Dacă sunt mai mari, în mod normal nu ar sta la părinți, dar depinde de educație și de categoriile sociale, deși mulți incă trăiesc cu părinții la noi în perioada facultății. Dacă le dai un job „copiilor”, posibilitățile se schimbă. În fine, nu o sa aleg eu personajele acum, astea sunt exemple și posibilități la care mă gândesc, în timp ce mă înscriu în limitele impuse de audiență.
Ceva de succes la o audiență până la 40 de ani probabil (deși..), ar fi cu viața de facultate, la internat, cu 4 colegi sau colege, fiecare cu prieteni sau prietene, cu drame personale, șamd. Cu părinții de sărbători sau în vizită. Nu mai dezvolt, că deja am am tocit tastatura (:), aici posibilitățile sunt imense. Pun pariu că în momentul de față se petrece ceva extrem de amuzant în căminul din Regie, de care noi nu avem habar. Eu râd de pe acum.
februarie 12, 2011 la 10:47 pm
Mi se pare buna ideea Laurei, si iti mai dau inca una: un sitcom despre televiziune, gen 30 Rock. Daca tot avem atatea emisiuni tabloide care se iau foarte in serios, macar sa ne si amuzam putin pe seama lor. Dar aici trebuie sa fiti atenti, sa nu devina si sitcomul tot un fel de Acces direct. Personajele trebuie creionate subtil, sa fie evident prototipul pitipoancei de la pagina 5, de exemplu, dar fara conotatii sexuale prea explicite.
M-as gandi ca personaje la un producator de emisiune tabloid, cum se chinuie el sa pastreze interesul publicului desi aduce cam aceleasi pesonaje, apoi un prezentator cam cu nasul pe sus, care se crede buricul pamantului desi in realitate saliveaza la petardele sexy din emisiune, dar nu are curajul macar sa le invite la un suc. Si, desigur, fauna obisnuita in aceste emisiuni: o blonda (nu neaparat) cu deficit de neuroni, un manelist cu tone de aur pe el, un fotbalist care joaca mai mult in xclub decat pe teren si altii asemenea, care sa fie invitati recurenti ai emisiunii.
Stiu ca e foarte greu sa scrii un astfel de sitcom fara sa devii la fel de anost ca si emisiunile pe care le parodiezi, dar daca ar reusi cineva sa faca chestia asta, cred ca ar fi cel mai de succes sitcom produs vreodata la noi.
februarie 13, 2011 la 12:54 am
@Laura: Iti multumesc, Laura, chiar merita sa aprofundezi domeniul. :). Cam asa se porneste la realizarea unui serial: desemnarea unor personaje exponentiale, caracterizarea lor cat mai complexa si realizarea unei scheme de desfasurare a actiunii. Abia dupa aceea, se incepe scrierea textului propriu-zis. Avand grija la coerenta si continuitate.
Stii ce-i interesant? Ca la noi, studiile de piata arata ca familia e cel mai dorit subiect intr-un sitcom. 🙂
@pufonel: E cam greu sa refaci atmosfera tabloidizata a televiziunii romanesti fara sa copiezi tot absurdul si penibilul care chiar se intampla in realitate. Iar daca faci asta, intr-un mod exagerat (fiindca asa presupune comedia), ar putea semana cu emisiuni de gen, care cu asta se ocupa: parodiaza. Mai bine sau mai putin bine. „Mondenii”, „Divertis”, „In puii mei”…
Iti multumesc si tie pentru parerea ampla si frumos detaliata. Daca as primi o suta de astfel de comentarii diferite, cred ca m-as putea gandi la ceva care sa impace si capra si varza. Si publicul larg, si amatorul de umor bun, curat, istet. 🙂