Never Let Me Go. Tu te-ai dona pe tine de buna voie?

Publicat pe

Ideea e simpla si devastatoare: intr-un orfelinat foarte ingrijit din Marea Britanie, prin anii ’60-’80, copiii erau crescuti foarte frumos pentru a deveni donatori de organe. Legal, fara nicio derogare de la reguli clare. Dupa ce implineau vreo 25 de ani, mai devreme sau mai tarziu incepeau sa doneze. In decurs de cativa ani faceau cate donari puteau, cate se cereau. Dupa maxim 3-4 operatii, mureau. Multi nu rezistau decat la una. Altii ajungeau sa nu mai poata trai decat prin intermediul aparatelor. Si continuau sa doneze.

Lucrurile se intampla simplu, vietile personajelor se deruleaza aproape firesc. Nu e nimic SF in filmul asta.

Niste copii simpatici si foarte talentati. Un scenariu inteligent. O regie fara inflorituri hollywoodiene, fara chestii spectaculoase. Doar traire pura. Asa cum o stim cu totii. Sau poate nu.

Film european de mare clasa! Din 2010.

Numele regizorului nu spune mai nimic. Mark Romanek. A regizat documentare cu Red Hot Chili Peppers si Michael Jackson, plus videoclipuri la piesele „Rain”, „Bedtime Story” (Madonna), „Strange Currencies” (REM), „Scream” (Michael Jackson). Si a mai semnat regia pentru „One Hour Photo”, cu Robin Williams (in 2002); pe mine nu m-a impresionat filmul ala. DAR a scris „Remains Of The Day”!

In „Never Let Me Go” ai de plans, nu te-ncurci! 🙂 Se joaca in mod crunt cu sentimentele tale. Vietile sunt intrerupte cu premeditare. Legal, dupa cum spuneam…

Foarte tare trailerul: „Bun venit la Hailsham! O scoala unde elevilor nu le lipseste nimic. Doar timpul.”.

O donatoare, o fata extrem de dulce, personaj principal: „Ma intreb daca vietile noastre sunt chiar atat de diferite fata de vietile oamenilor salvati prin donare. Cu totii ajungem la un sfarsit. Si, oricand s-ar sfarsi, niciunul dintre noi nu simte ca a trait destul.”.

29 de gânduri despre „Never Let Me Go. Tu te-ai dona pe tine de buna voie?

    ayandari a spus:
    ianuarie 7, 2011 la 10:23 pm

    „Cu totii ajungem la un sfarsit. Si, oricand s-ar sfarsi, niciunul dintre noi nu simte ca a trait destul.” – fraza asta este valabila si pentru cei care nu donam nimic, este o fraza care se potriveste tuturor dintre noi care iubim viata maxim.
    Filmul trebuie sa -l vad neaparat, vreau sa plang :-))

    Cristina a spus:
    ianuarie 7, 2011 la 11:08 pm

    Sa ma uit, sa nu ma uit? E ca si cum as mai pune o caramida la la zidul de pa care m-as arunca. Hai ca-l caut 😀

    Zâna Bună Rău a spus:
    ianuarie 8, 2011 la 12:23 am

    Nu poate exista așa ceva, mintea mea refuză un asemenea scenariu!

    ina bixade a spus:
    ianuarie 8, 2011 la 3:27 am

    Filmul asta m-a deprimat in asa fel, incit am regretat ca m-am dus sa-l vad.
    Vad ca numai de filme te tii, asadar, care este urmatorul film pe marginea caruia vei comenta? (si noi, ca oile, dupa tine?)

    Devoratoarea de muzica a spus:
    ianuarie 8, 2011 la 9:37 am

    Da,as dona.Nu tin foarte tare la integritatea mea corporala si daca printr-un gest ca asta pot sa dau o mana de ajutor as face-o .Raspunsul meu are o incarcatura activa tinand seama de toata experienta trecuta (si intuind-o pe cea viitoare) din locurile cu nevoi speciale.

    Ma duc sa caut si filmul uite acus. 🙂 Sper sa nu-mi epuizeze rezerva de batistute.

    Delia a spus:
    ianuarie 8, 2011 la 11:36 am

    Am inceput sa iti citesc postul, dar m-am oprit. De ce? Pentru ca si atunci cand am vazut titlul mi-am dat seama despre ce e vorba, si citind primele randuri am vazut ca scriai despre ce se intampla in film. E un film pe care il caut de ceva vreme, dar nu l-am gasit in format bun. O sa mai incerc. Poate acum il gasesc. Am citit pareri bune despre el. Sper sa nu fie dezamagitor.

    darklorelei a spus:
    ianuarie 8, 2011 la 5:08 pm

    pare interesant. il voi vedea!

    diana a spus:
    ianuarie 8, 2011 la 9:38 pm

    Cand e vorba de copii sunt miscata!
    In rest pe lumea asta nimic nu ma mai mira,orice e posibil,crud,nedrept….imperialismul american,macelul si teroarea semanata peste to in lume,acolo unde-au avut ceva de cucerit.Am fost oripilata vazand documentare ale televiziunilor europene.

    diana a spus:
    ianuarie 8, 2011 la 9:40 pm

    Si iata ca am ajuns prea departe 🙂
    Buna recomandare!

    cristina a spus:
    ianuarie 8, 2011 la 11:32 pm

    Am vazut filmul. Poate si din cauza ca stiam deja de aici ce se intampla, dar nu am plans decat un pic la sfarsit. Cred ca au fost altele mult mai lacrimogene decat acest film. Oricum, se merita vazut. Dar nu e urgenta. Parerea mea.

    drstoica a răspuns:
    ianuarie 9, 2011 la 11:50 pm

    @ayandari: Tocmai de-asta a existat replica respectiva: ca sa ne atinga pe toti la sentiment. Cine sa creada vreodata ca a trait destul?
    Plangere placuta! :))

    @Cristina: Nu spun ca e cel mai mare storcator de lacrimi, dar filmul chiar creeaza o stare anume. Are un aspect european foarte simpatic. Mi-a placut si basta. 🙂

    @Zana: In realitate, nu. Dar scenariul exista, mintea ta nu poate sa-l refuze, n-are cum. 🙂

    drstoica a răspuns:
    ianuarie 9, 2011 la 11:56 pm

    @ina: Lasa, Ina, cate-o depresie din cand in cand e omeneasca, nu? 🙂 In weekendul asta, m-am dedat lacom la o sacosa intreaga de filme. Urmeaza niste vorbe despre fiecare. 🙂

    @Devo: Mi-am pus si eu intrebarea: as dona? Nu, nu vreau sa dau un raspuns, mi-e sa nu fie cel gresit…
    Mai ai batistute uscate? 🙂

    @Delia: Nu, eu chiar nu povestesc secvente esentiale din film. Lucrurile scrise mai sus se vad inca de la inceput. Filmul nu consta in actiunea propriu-zisa, in rasturnari de situatie. Inca din prima faza, scenaristul iti da voie sa afli sfarsitul. Aproape sfarsitul.

    drstoica a răspuns:
    ianuarie 9, 2011 la 11:59 pm

    @darklorelei: Daca Inception nu ti-a placut, ma gandesc ca asta va parea macar sensibil daca nu suficient de bun. Sper. Ca sa nu ma injuri dupa aia. 🙂

    @diana: Bine ca asa ceva nu e o intamplare reala. Inca.

    Romanca a spus:
    ianuarie 10, 2011 la 2:03 am

    Eu as dona organe. Dealtfel am si semnat cartea de donator de aici de la mine. Daca se va intampla sa ma aflu la un moment dat in moarte clinica le-am dat acceptul sa-mi preleveze organe sa poata sa fie salvate alte vieti.
    Nu am vazut filmul si banuiesc ca ei nu aveau de ales. O sa-l tin minte ( pe film) si dupa ce o sa-l vad o sa-ti dau un feedback. Asta daca o sa mai fiu pe aici. Ca unii romani sustin (inca) sa nu semnez cartea de donator ca ma rapesc si-mi fira ficatul, sau rinichii dupa caz. Sau mai rau, ma vaneaza pe strada.
    Ce mai, viata bate filmul.
    🙂

    Devoratoarea de muzica a spus:
    ianuarie 10, 2011 la 8:16 am

    Nu ,nu mai am batiste.Noroc ca ziua asya se numeste luni si ii zi de aprovizionare.
    Ce filme mai vezi?Vreau sa stiu cate pachele sa-mi cumpar.

    Apropo,am vazut ieri vreo patru productii,dar cel mai tare mi-a placut Medalia de Onoare.Il stii? 🙂

    ayandari a spus:
    ianuarie 10, 2011 la 9:44 am

    M-am intors cu-n feedback…desi m-am inconjurat, azi-noapte cand am vazut filmul, de batiste multe nu am plansabsolut deloc.In schimb…nu am putut dormi pana la 3 a.m. gandidu-ma la ce nenorociti exista pe lumea asta.Mai mutl nu spun.Mi-a placut mult si chiar m-a lovit la sentiment.

    ayandari a spus:
    ianuarie 10, 2011 la 9:45 am

    scuzati greselile, dar cu 3 ore somn pe noapte nu pot scrie si corect chiar si la calculatorici

    drstoica a răspuns:
    ianuarie 10, 2011 la 9:49 am

    @Romanca: Sa donezi atunci cand nu mai ai sanse de supravietuire inseamna un pic altceva. E clar ca salvezi niste vieti stiind ca pe-a ta nu ma ai cum. Dar eu ma gandeam la cum ar accepta cineva sa doneze pur si simplu, sa traiasca ulterior fara un organ cu ajutorul caruia a salvat o viata straina.

    @Devo: :)) Stai ca nu mai am drame, tre’ sa fac rost. Pentru urmatoarele 2-3 filme, recomand bere si popcorn. 🙂
    N-am vazut inca Medalia de Onoare, nu prea imi era dor de Iliescu. 🙂 Dar daca zici ca ti-a placut, l-am trecut si eu pe lista.

    drstoica a răspuns:
    ianuarie 10, 2011 la 9:53 am

    @ayandari: Da, recomandarea cu batistele era doar metaforica. Fiindca undeva tot te loveste filmul asta, ma gandesc. Si pe mine m-a. 🙂

    adina a spus:
    ianuarie 10, 2011 la 12:00 pm

    e de o frumusete rece, parca nu se afunda atat de tare in deontologie si parca are un mesaj crestinesc rece si el 🙂 filmu o fi european, dar scenariul e de origine japoneza 😀

    drstoica a răspuns:
    ianuarie 10, 2011 la 12:46 pm

    Ai dreptate, Adina. Sangele japonez apa nu se face. 🙂 Dar nu uitam nici ca el e un scriitor englez de origine nipona. De la varsta de 6 ani a inceput britanizarea, odata cu relocarea familiei sale in Regat. Deci? Cum o fi, totusi, scenariul? 🙂

    darklorelei a spus:
    ianuarie 14, 2011 la 11:47 pm

    vazut film, placut film. mult de tot! (inteles film cum am vrut eu:P)

    drstoica a răspuns:
    ianuarie 15, 2011 la 1:09 am

    Ma bucur ca n-am facut o recomandare aiurea. Vizionari ultraplacute in continuare! 🙂

    gena'n spleen a spus:
    februarie 2, 2011 la 2:00 am

    Mi te-ai lipit in goole reader si nu te mai pot scoate;)) …uneori, mai arunc un ochi pe postarile tale, este a doua recomandare luata in calcul, prima fiind ”Elefant Man”, bune filme! Acum am inteles de ce sunt atat de reusite fotografiile tale. Artisti sunt persoane sensibile, percep esente care scapa majoritatii, portretele tale reusesc sa redea o parte din ele;)…greu, mai ales la fotografia digitala. Nu-mi permit sa fac o recomandare, dar cred ca esti foarte bun pe felia aceasta, in opinia mea:D
    Cat despre film, cred ca unii au scapat esenta, fiind vorba despre clone institutionalizate, nu a fost greu sa-i faca sa-si accepte rolul(vezi ”Inception”)
    Intamplator, astazi a trebuit sa-mi tin promisiunea fata de un pusti sa-l duc la” Cloudy With a Chance of Meatballs” (3D), avand 9 ani, a trebuit sa-i spun cateva cuvinte sa-l fac sa inteleaga despre ce este vorba: memoria apei, tehnologie, bla, bla, bla…ca in final, sa ajung la morala, nu trebuie sa intervenim niciodata in firescul naturii. Nu pot spune ca a fost printre preferatele mele acest desen animat, la fel ca actorii, m-am alimentat din entuziasmul copiilor din sala:))
    Aceste scenarii nu sunt SF…sau pot fi, la fel ca cele a lui Joules Verne, Asimov, Frank Herbert, pe care timpul a demonstrat a fi ceea ce Jung sugereaza a fi acces la subconstientul colectiv.

    drstoica a răspuns:
    februarie 2, 2011 la 10:46 am

    Multumesc de aprecieri, ma bucur ca m-ai lipit de tine. Ma rog, de atentia ta la postarile mele. 🙂
    Eu, unul, as vedea filme incontinuu, m-as droga non stop cu ele. 🙂 Reprezinta una dintre cele mai mari placeri ale mele. Nu-s putine placerile, da’ toate sunt maxime, traiesc intens. 🙂

    Chiar si asa, clone institutionalizate, oamenii au capacitatea de a gandi, de a simti… nu-ti poti accepta soarta nefericita atata vreme cat sufletul cu asta se hraneste: cu fericire. Cred. 🙂

    genica;)) a spus:
    februarie 3, 2011 la 11:08 pm

    ma bucur ca esti intr-atat de intelept sa-ti traiesti viata intens, povestea cu cele ”9 vieti” este o fabulatie, chiar si pentru pisici:)) de la care, este bine sa invatam de la ele sa cadem intodeauna in picioare;)
    pentru persoanele neavizate, desigur, acesta este mesajul despre ingineria genetica, clonele sunt fiinte…intuise si Creanga, care nu auzise despre genetica
    totusi, manipularerea cea mai grava, mie mi se pare a fi, cea a liberului arbitru, de aceea am si facut referire la ”Inception”. si-n situatii vitrege, sufletul are capacitatea de a fi fericit, clonele au avut parte de momentele lor bune…dar nu s-au putut sustrage din fata sortii, parabola” ce ti-e scris, in frunte ti-e pus”, contine un mare adevar. daca nu ar fi fost formate sa-si accepte rolul, ar fi fugit, nu s-ar fi agatat de o amanare, pana la urma, niste inadaptati…asa cum sunt multi dintre noi, sansa noastra a oamenilor fiind o paleta larga de alegeri care sa ne faca fericiti, chiar daca nu agream normele impuse

    drstoica a răspuns:
    februarie 4, 2011 la 3:10 pm

    Daca ar trebui sa iesim din film si sa judecam clonarea mutata in real, eu m-as pronunta oricand impotriva. Sper ca procesul asta medical sa ramana forever un SF, nu cred in fabricile de oameni. Un organ, ceva de genul, mai merge. Dar sa reproduci copii complete ale unor oameni nu mi se pare prea… sanatos. 🙂

    o*** dolly a spus:
    februarie 5, 2011 la 9:51 am

    bravo, esti un tip super ok, felicitari cu-i te-a facut! 😉
    pana la urma, acesta este si rolul basmelor…filmelor, atunci cand ”iesim” din ele, sa avem o imagine corecta asupra normalitatii, a ceea ce este moral.
    este foarte bine sa-ti pasrezi blogul;)) este un instrument ne care ajuta sa ne dam seama pe ce parte a strazii ne aflam;)
    cu siguranta si Eminescu ar fi bloggerit:)) si poate, s-ar fi indragostit si virtual:), importante sunt trairile sufletesti, nu sexul, despre care am citit si auzit ca a devenit o problema ce se poate rezolva f usor . fireste, am intalnit persoane care au gasit dragostea 2 in unul, greu:(( dar stiind ca nu este imposibil, trebuie sa fim optimisti, chiar numai si speranta, e preferabila unei realitati de doi bani.

    drstoica a răspuns:
    februarie 5, 2011 la 12:46 pm

    I-am transmis felicitarile, a zis ca n-a fost greu. :))
    I-am cautat blogul lu’ Mihaita si nu l-am gasit. Cred ca-i secret, doar pt el si pt Veronica. 🙂

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s