Patimile lu’ Stoica

Tocmai ma gandeam ce serial sa mai iau la ochi, dupa experienta recenta de tip Californication, ce sezon intreg as mai putea vedea intr-o singura noapte, cand intru pe-aici, pe blog, si dau de comentariul domnisoarei inahinah :

„mai omule, nu-i bine sa faci maraton de seriale…
iti spui io, am vazut o zi intreaga dr. house si doua saptamani dupa aia m-a calcat o criza nebuna de ipohondrie, ce n-ai vazut!
nu vreau sa ma gandesc ce ai patimit tu dupa californication.”

Pfiuuu… nici nu m-am gandit pana acum ce-am putut sa patimesc dupa nebunia cu Hank Moody, aka David Duchovny. Si m-a apucat asa o graba de facut lista patimilor, de dupa vizionarea sanatoasa a unui serial bolnav.

Pai, ia sa vedem! Ce-as fi putut patimi dupa ce am vazut Californication?

Sa ma bag in seama cu toate prietenele prietenei mele… sa le seduc fara sa vreau… sa ma las calarit precum batranul Bator… sa ma uit dupa (inca) minore ca si cand s-ar fi terminat majorele de pe lume… sa iubesc femeia mai mult, mai bizar si mai cu spor decat o face Morometele meu in viata-i de zi cu zi. 🙂

Sa ma fac agricultor cu plantatie de… iarba in dormitor, coca in sufragerie si ce s-o mai putea pe sub masa din bucatarie. Insamantare, irigare, recoltare, prelucrare si… la mai mare! Munca, nu gluma! 🙂

Sa ma bat delicat si intelectual cu sotii viitoarelor mele iubite, cu sefii prin Antena si cu vecinii unguri de la 4. 🙂

Sa ma las de job si sa cer ajutor de la tovarasii mei Johnny Walker si Rasputin. Parintele Rasputin. 🙂

Uf! N-am patimit deloc. Nu sunt normal?

Si toate astea inseamna suferinta? Da, trebuie neaparat sa mai vad o data Californication si sa patimesc cu adevarat, ca altfel, mi-e ca incepe lumea sa creada ca n-am inteles nimic din filmul ala! :))

PS1: Draga Inah, iti multumesc, m-ai ajutat sa-mi pun intrebari? 🙂

PS2: Dupa cum vedeti, pianista din poza apartine baiatului care s-a semnat pe ea, nu-i a mea.