Viata la tara, in Bucuresti :) (cu mult foto)

Publicat pe Actualizat pe

Asta vara, prin noiembrie 🙂 , acum doua saptamani, am fost la tara. La Muzeul Satului. Verdeata, apa, aer curat… parca eram la mamaie-n curte, Dumnezeu s-o ierte!

Nu mai intrasem in Muzeul Satului de… muuulti ani, nici nu mai stiu de cand; sa tot fie vreo 10-15. Stiam ce pierd, da’ parca nu gaseam niciodata suficient timp pentru o plimbare retro. Asa ca am profitat involuntar de ultimul weekend de vara in noiembrie si am petrecut juma’ de zi printre casele de demult. Mai exista asa ceva acum, macar prin satele uitate de lume? Ca stra-mamaie avea o astfel de casuta, cu doua odai si-un living 🙂 in care intram direct de-afara, intampinat de parfumul gutuilor din fereastra. In fiecare din camere, lavitele traditionale erau asezate cap la cap, in forma de L, mesele si scaunele rotunde de lemn te invitau la o strachina cu lapte de caprita si mamaliguta fierbinte, facuta pe soba si taiata cu sfoara.

Soba de caramida, invelita cu chirpici si frumos varuita, ma fascina, as fi dormit pe ea.

Vara, prispa din fata casei era un fel de plaja pentru mine sau, alternativ, loc de intins fasolea la soare.  Acoperisul de stuf sau de ce-o fi fost el adapostea, pe la colt, un rautacios cuib de viespi pe care batrana il ardea ori de cate ori il descoperea.

In „camera buna”, un fel de „pentru oaspeti”, gaseam deseori farfuria cu coliva frumos ornamentata, abia adusa de la biserica, iar alaturi, nuci si bomboane colorate de care la oras nu mai vedeam pe nicaieri.

M-am minunat intotdeauna, copil fiind prin vacante la bunici, de fantana cu roata de la poarta. Auzisem ca e atat de adanca, incat iese dincolo, pe la chinezi. Pe atunci, nu vedeai chinezi decat la televizor si in filmele cu Bruce Lee. 🙂

Ma bucur ca am prins vremurile alea, ca am petrecut saptamani intregi printr-un colt de muzeu. Al satului, la el acasa. Acum, nu mai am pe nimeni la tara, nici nu mai stiu cum o fi pe-acolo. Sper sa fie la fel de frumos, macar pe ici, pe colo, pentru copiii care inca isi mai petrec vacante de vara/iarna la bunici.


23 de gânduri despre „Viata la tara, in Bucuresti :) (cu mult foto)

    diana a spus:
    noiembrie 27, 2010 la 9:35 pm

    Sigur ca da.Mai sunt.In zona mea chiar multe,cu gospodarii ingrijite.In unele curti langa o astfel de casa ,,batraneasca,, 🙂 e construita una noua,moderna,sa zic.
    Mai mult chiar,in vile,proprietarii au amenajat una sau doua camere pe ,,stil vechi,, 🙂

    Eu pendulez intre un oras mare si tara (Muntii Ciucului),unde in casa,intr-o camera la etaj,mi-a ramas de la bunica intreaga ,,zestre,, 🙂 . La vara intentionez sa o impodobesc ,,strabuniceste,, asa cum se cuvine…
    Acum e zapada din belsug,e senin si chiar ger.

    Zâna Bună Rău a spus:
    noiembrie 27, 2010 la 11:57 pm

    Cred că suntem printre ultimii care și-au petrecut astfel vacanțele la bunici. Nu au trecut decât 25 de ani de atunci 🙂

    drstoica a răspuns:
    noiembrie 28, 2010 la 12:01 am

    @Diana: Odaia din vila nu se pune, nu simti aroma chirpiciului, lipseste prispa de la soare… 🙂

    @Zana: Peste inca 25, vom fi SF pt aia mici. 🙂

    ina bixade a spus:
    noiembrie 28, 2010 la 2:43 pm

    Minunate fotografiile tale rustice!!!! Mi s-a facut dor de viata la tara!

    denysa a spus:
    noiembrie 28, 2010 la 4:55 pm

    Superbe poze. Dar tu nu dormeai pe soba la tara? Era asa de cald si bine. Iar cand se framanta de paine, se punea licheanul cu aluat la crescut pe soba, iar semintele de bostan pe sub asternutul de la soba la uscat. Ce vremuri… Pacat ca foarte putini copii din ziua de azi mai pottrai asa frumos:(

    deina a spus:
    noiembrie 28, 2010 la 6:53 pm

    mie-mi plac carpetele de pe peretii albi 🙂 cu imaginea asta am ramas eu in suflet 😛

    drstoica a răspuns:
    noiembrie 28, 2010 la 10:22 pm

    @Ina: Multumesc, si mie mi-e uneori dor de viata la tara, desi eu sunt un copil al orasului, ma simt, ce-i drept, mai bine intre betoane. 🙂 Dar uneori as mai evada; prb e ca nu mai am unde.

    @Denysa: Daaa, aluatul pus la dospit si painea facuta pe vatra, in test. Mmm… ce miros, ce gust, ce placere!…

    @Deina: Carpetele facute la razboi. 🙂 La tara inca se mai faceau de-astea traditionale cand la oras se instaurase deja moda celor „moderne”, cu „Rapirea din Serai”, „Cina cea de taina” etc. :))

    femeiadeservici a spus:
    noiembrie 29, 2010 la 11:02 am

    mirosul de gutui zici? hmm… casele erau facute din chirpici(care stii ca in compozitie este jumate balegar), zici tu ca gutuile erau alea ce iti dilatau simturile? 🙂

    drstoica a răspuns:
    noiembrie 29, 2010 la 11:54 am

    Balegar, da’ trecut prin vastul proces de transformare in beton/mortar. 🙂 Ihim, gutuile. Si painea calda si muscatele din fereastra…

    Amintiri de la tara « Botoghina cea voinica a spus:
    noiembrie 29, 2010 la 4:07 pm

    […] I. Creanga nu e un nimeni, si merita citit, copiat si invatat. Sa revenim. Zilele trecute citeam aici si in plus am scris si eu cate ceva pe blog despre viata la tara. Si mi-au venit in minte niste […]

    diana a spus:
    noiembrie 30, 2010 la 12:16 am

    🙂 nu,nu chirpici,casa de stejar!merele coapte in rola sobei,cartofii fierbinti pe plita,in postul Craciunului!

    drstoica a răspuns:
    noiembrie 30, 2010 la 9:54 am

    Casa de stejar era in alta parte, la alta strabunica. 🙂

    rzw a spus:
    decembrie 1, 2010 la 9:03 pm

    Anul asta am fost in Campulung Moldovenesc. am stat vreo 3 zile. Am urcat pe Rarau, am vizitata Voronetul,nu mi-a displacut albastrul de voronet, ci taxa aia de la intrare. Peste tot numai taxe.Disperi. In schimb, asa ca o ploaie racoroasa intr-o zi caniculara de vara, am vizitat un muzeu cu articole traditionale din zona Bucovinei care nu mi-a cerut nicio taxa de intrare. A zis k daca vreau sa las eu ceva e bine, daca nu, nu e nicio suparare. Muzeul se cheama asa: Muzeul lui Ioan Gramada din Campulung Moldovenesc. Asa il cheama pe nenea ala care si-a transformat casa in muzeu, are toate chestiile necesare unei case taranesti din acea zona si stie totul despre zona aceea. Ne-a spus ca ministerul culturii nu il ajuta cu nimic si tot ce are in muzeul ala e cumparat din banii lui. daca ajungi pe acolo se merita vizitat. Miam adus aminte de el cand am citit ce ai scris cu atata lux de amanunte acolo. deci nu uita se merita vizitat.IintreVoronet si muzeul lui Iona Gramada il prefer pe cel din urma.

    drstoica a răspuns:
    decembrie 1, 2010 la 9:08 pm

    Asa suntem noi, romanii: nu apreciem niciodata ce avem. Trebuie intai sa dispara si abia dupa, le ridicam statuie.
    Mi-ar placea sa am odata ocazia de a trece pe-acolo. Am fost la Voronet, dar demuuult, pe vremea cand nici taxe de-astea nu erau, nici Boc nu ne guverna. 🙂
    Intamplarile astea vin ca niste oaze de altceva in cotidianul de multe ori nesuferit.
    Multumesc de recomandare.

    rzw a spus:
    decembrie 1, 2010 la 9:17 pm

    Deci, nenea ala ne-a povestit totul despre zona aia, de la Primul Razboi Mondial pana in prezent. Si chestii de genul cum se facea untul si de ce se faceau casele cu usile mici. Apropo stii de ce se faceau casele cu usile mici? Ca sa te apleci cand intri in casa si in felul acesta ii respecti pe batranii din casa aceea prin inclinarea capului spre inainte.

    drstoica a răspuns:
    decembrie 1, 2010 la 9:28 pm

    Da, interesant. Era mai rau cand nu vedeai pragul de sus. 🙂

    rzw a spus:
    decembrie 2, 2010 la 12:28 am

    il vedeai pe ala de jos si cateva stoluri de pasarele sau o constelatie intreaga

    drstoica a răspuns:
    decembrie 2, 2010 la 1:39 am

    Privighetori, da? Sa cante frumos. 🙂

    mirunaelia a spus:
    decembrie 2, 2010 la 9:50 am

    Asa am patit si eu cand am vizitat o manastire din Neamt si am platit taxa de intrare. Dar sa stii ca nu iti cere nimeni taxa. Stau calugarii la poarta, intradevar, dar ca si la muzeu, daca vrei platesti daca nu, nu. Eu de cate ori am fost la Voronet, Sucevita, Putna, si crede-ma ca le vizitez des avand in vedere ca sunt din Suceava, nu am platit niciodata taxa la intrare. Am lasat bani in cutia milei daca aveam de lasat, daca nu, nu. Asa ca va mai astept in zona, si doctore daca ajungi pe la noi sa ne dai un semn ca sa iti aratam imprejurimile. 🙂

    drstoica a răspuns:
    decembrie 2, 2010 la 11:10 am

    Ce-i drept, taxe de intrare se cam platesc peste tot in Europa. Acolo unde nu se, remarci imediat si zici: „Ia uite, ma, aici intram fara bilet!”. 🙂
    Ca sa vezi Catedrala St. Paul din Londra, de exemplu, tre’ sa-ti iei bilet. Pentru Catedrala Sfantul Stefan din Viena, nu trebuie. Cred ca Franta (Parisul) e unul dintre putinele locuri de pe continent cu multe obiective turistice fara taxe de vizita.
    Deci da: cand voi porni pe urmele lui Stefan cel Mare, va caut, sa-l dibuim impreuna. 🙂 Multumesc de invitatie.

    Old Romania | DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog! a spus:
    februarie 9, 2014 la 1:13 pm

    […] din București este un loc de care eu m-am îndrăgostit la prima vedere. De-aia i-am și făcut poze cât să nu mă uite curând. Muzeul Satului “Astra” din Dumbrava Sibiului este cel […]

    incredibleyoung a spus:
    februarie 9, 2014 la 2:35 pm

    Daa…ce vremuri…si eu am crescut la sat…ce frumoasa era joaca afara cu talpile goale prin iarba sau iarna cu nasul mereu rosu si curgand.Imi amintesc ca ma chinuiam sa fac cel mai frumos om de zapada ,dar el iesea mereu stramb.:))Nu-mi scapa nici o vietate din iarba sau copaci,eram intr-un studiu permanent.:)Ce sa mai zic de soba calda din zilele friguroase…

      drstoica a răspuns:
      februarie 9, 2014 la 2:46 pm

      Mâncarea aia făcută în tuci pe plită, cățăratul prin nuci, pâinea pe vatră, „de-a v-ați ascunselea” prin cele mai nebănuite cotloane, că erau o grămadă… 🙂

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s