Aer foarte conditionat

Am inceput sa intru cu teama in emisie, la radio. E un coleg pe-acolo… unul singur!… care iubeste aerul conditionat ca pe el insusi. Sau si mai mult! Sa fie frig. Sa simtim ca traim 365 de zile pe an in Islanda. Intr-o alta viata o fi fost pinguin, vorba cuiva de pe facebook. Sau are blana pe sub piele.

Cand simt ca in studioul de emisie s-a facut mai rece decat in Pestera Scarisoara, opresc tot. Sta 5-10 minute si-i da drumul la loc, cica transpira ca Dunarea in zilele ei bune. Instalatia aia de aer conditionat e comuna: studioul de emisie ProFm si un studio de productie de vizavi. Imi vine sa-i infund tevile cu niste vata. 50 de kile de vata.

De maine, cred ca-mi iau o geaca in traista, nu se mai poate! Imi ingheata nasul de zici ca-l astept pe Mos Craciun. Adevarul e ca… deja n-a mai ramas prea mult.

In seara asta, pe finalul programului meu, l-am vazut cum iese din productie si se indreapta catre usa de sticla a studioului de emisie. Oprisem aerul de vreo 10 minute. Eram pregatit sa ne luam in gura. Intra hotarat. „Doctore… tocmai m-a sunat nevasta-mea. Cica n-a mai ascultat de multa vreme un program asa misto la un radio gen ProFm. A zis sa te felicit.” :)) M-am inmuiat, na!, ca nu-s de lemn. Nici nu stiam daca sa-i mai zic de aerul ala rece ca un om de zapada. „Sorine, daca pleci sa nu uiti: nu da drumul la aerul conditionat, da?” :)) „Bai, cu unul singur rezonez si eu pe-aici: cu Cetin.” „Pai, vezi? Asculta vocea poporului, dreaq, ca m-am imbolnavit de cand muncesc umar la umar cu tine!”

Normal ca suntem in continuare prieteni si buni colegi. Da’ sa vedem maine cum o fi cu aerul in emisie… 🙂