Sexperientele lui Moromete (12): Am intalnit si hormoni fericiti

Publicat pe Actualizat pe

Gata, de-acum stiti cine e Moromete al meu, trec direct la subiect. Ce nu stiti inca, dar va spun eu acum… nici nu stiu cum s-o fac… Ei, bine… Moromete e om insurat. Nu, nu de azi, ci dinainte chiar de a-l cunoaste eu. Am zis sa ocolesc detaliul, dar ma tot chinui sa va povestesc ceva si n-as reusi prea bine daca nu i-ati cunoaste statutul civil.

E intamplare peste care s-a asternut deja un milimetru de praf. Se intampla cu ocazia concertului AC\DC la Bucuresti.

Cu doua zile inainte, il suna directoarea lui de banca. „Moro, vin cu fiica-mea la concert.”

„Minunat, as putea spune… emotia ma rapune!” facu barbatul la telefon, jumatate in gluma, jumatate rapus de emotia reintalnirii.

„Doctore, ca sa-ti spun sincer, directoarea mi-a ramas la inima. Are ceva asa… ceva care ma face sa o reintalnesc de fiecare data cu placere si de fiecare data sa iasa scantei.”

Asa ca doamna si fiica-sa au venit in Capitala sa-i vada pe AC\DC… si pe Moromete. 🙂 Dupa concert, ca de fiecare data cand sosea pe cont propriu, Silvia a tras la un hotel serios de prin zona Garii de Nord. Nu, nu vi-l spun. 🙂 Dar scump. 115 euro pe noapte. Moromete era deja obisnuit cu orele petrecute aici in bratele aceleiasi femei. Ea inchiria camera, el venea, rupeau norii, cutremurau patul si se desparteau cu pupici timizi, amintiri placute si dorinta arzatoare. Urmau sms-uri, telefoane discrete din cand in cand, iar femeia se dovedea de o eleganta iesita din comun. Poate si datorita acestei calitati, Moromete „nastea”, de fiecare data cand vorbeau, doua, trei versuri la botul calului.

„Silvia, astazi nu pot veni; dar maine dimineata, la 8, as bate in usa camerei tale. Iar apoi, din pacate, la 10 trebuie sa fiu la serviciu.”

„Bine, Moro… Te astept cu drag… asa cum stiu ca si tu vii la intalnirea noastra interzisa.”

A doua zi dimineata, dupa concertul AC\DC, Moromete trebuia sa aiba motiv pentru a iesi din casa cu noaptea-n cap. S-a hotarat sa faca putin jogging. Brusc. Si temator. Sotia l-a incurajat, era vorba de sanatatea lui, „bravo!”. S-a echipat in bermude scurte si tricou de casa si a iesit la aer curat… prin Bucuresti. Bine, era curatel; ca de dimineata. Si racoare. Foarte racoare pentru sezonul asta.

„Am inceput sa alerg, doctore. Impuscam doi, trei iepuri dintr-un foc: ma incalzeam, faceam de-adevaratelea sport si ajungeam mai repede la Silvia. Iarasi imi batea inima ca unui pustan. Aveam ceva de alergat, fiindca nici in metrou, tramvai nu ma puteam urca in tinuta aia de spatele blocului.

Am ajuns la Gara. Vedeam hotelul. Zic ‘n-o sun acum; cand oi fi deja acolo’. In fata hotelului am pus mana pe telefon:

Sunt jos, iubi, langa masina ta.

Silvia: Ok; ia-ti o cafeluta din lobby, ca imediat ma furisez de langa fiica-mea si cobor. 5 minute. Incet, sa nu ma auda.”

Lui Moromete nu-i venea sa intre in hotel. Cum era sa bea o cafea in chiloti, fix pe unde trecea toata lumea in tzol serios? Eventual, si picior peste picior. 🙂

Barbatul a continuat sa astepte langa masina pe care o recunoscuse din start. Se rezemase de ea si statea cu ochii pe intrarea cladirii. 5 minute… 10 minute… 15… si a plecat. Pur si simplu. „Inghetasem, doctore. Mi se zbarlise parul pe picioare cu toate gandurile fierbinti care ma macinau. Dupa inca vreun sfert de ora ma suna Silvia: ‘Moro, unde esti?!’. M-a facut sa ma intorc din drum; stia si stiam ca n-o sa-i pot rezista. Am reajuns in fata hotelului si o gasesc in masina ei. Era, bineinteles, alta masina decat aia pe care ma tot sprijinisem eu mai devreme. :)) Ne-am sarutat scurt si apasat, apoi Silvia a mers repede la receptie si a mai luat o camera. Am urcat impreuna. Era vecina cu cea in care inca ii dormea fata. Periculos, jenant… Am intrat, am prins-o de mana si am inceput sa-i recit. Era un amalgam patimas din mai multi autori. S-a inrosit ca o pustoaica si mi-a acoperit gura cu buzele ei carnoase, de un rosu intens fara sa fie rujate. O simteam tremurand. Incercam sa o miros toata, sa-i acopar trupul cu sarutari, dar ea ma apuca de par si ma dirija incotro ii placea mai mult. O secunda ne-am gandit ca poate ne aude fiica-sa, ca poate o-ntalnim din greseala la intrare sau la iesire din camera. Dar pofta nebuna care ne adusese aici a facut sa trecem peste alte temeri si am continuat sa gustam unul din celalalt.

Imi spunea in avalansa ‘te iubesc’, imi spunea asta si cand avea gurita ocupata. Nu se putea abtine, iar eu ma vedeam deja cu ea intr-o alta lume, uniti, fizic si nu numai, pentru totdeauna. Stiam ca la 10 trebuie sa fiu la birou, ca am de trecut pe-acasa, insa nu ma puteam opri. Doctore… intr-o ora jumate ne-am urcat pe pereti cu strigate si zvarcoleli de 3 ori!! Nu-mi venea sa cred. Ea era tot timpul ca o ploaie calda de vara, nu stiu cum reusea. Eu o luam razna de fiecare data cand explodam. Ultima oara a tinut neaparat sa-mi faca un cadou-surpriza prinzandu-ma strans intre buze pana ce am facut un „aaahh!” prelung si final.

Dupa 5 minute, imbratisati in loc de tigara de dupa, ma priveste in ochi si ma intreaba ca si cand s-ar fi intrebat pe ea insasi: ‘Intre noi doi nu este doar energie sexuala, nu?’

‘Nu stiu, ca nu ma pricep la electricitate si fizica cuantica.’ :)) Am ras amandoi.

I-a sunat telefonul. ‘Da, iubita, am iesit putin sa iau aer. Ma intorc imediat si mergem amandoua la un film in mall.’ Am coborat in graba, i-am cumparat un buchet mare de flori de la o tiganca si i l-am dus. Fara cuvinte a fost totul. La final, ne-am sarutat cu ochii inchisi si am fugit. Ea, doamna eleganta, directoarea de banca venita la AC\DC… eu, sportivul in bermude, fericitul de ocazie pe care-l astepta o noua zi in biroul banal.”

7 gânduri despre „Sexperientele lui Moromete (12): Am intalnit si hormoni fericiti

    femeiadeservici a spus:
    iulie 27, 2010 la 6:34 pm

    mda… ma dezamagi episodull asta si nu din cauza statutului domnului Moro’ asa…cu florile, bermudele, 🙂

    drstoica a răspuns:
    iulie 27, 2010 la 8:28 pm

    Eee, ar trebui sa apreciezi: si in bermude ti-ar veni pe la 8 dimineata daca l-ai chema! 🙂

    denysa a spus:
    iulie 28, 2010 la 5:41 pm

    M-ai dat gata cu faptul ca e insurat. Deja e prea mult. E viril rau Moro asta al tau!!!

    femeiadeservici a spus:
    iulie 28, 2010 la 5:48 pm

    vine asa la oricine? si la o biata femeie de serviciu? hmmm..

    drstoica a răspuns:
    iulie 28, 2010 la 6:36 pm

    @denysa: Stii ce-as fi eu foarte curios? Sa stau de vorba cu doamna sau domnisoara care i-a trecut prin viata si prin pat. Sincer. 🙂

    @femeiadeservici: Pai… nu vazusi ca are deja ultra experienta in domeniu? 🙂 Acum cica nu-l mai slabeste deloc, l-a secatuit de vlaga, el a pus stop, ea nu si nu! 🙂

    andrathoughts a spus:
    august 1, 2010 la 4:53 am

    Well…trebuia sa ne asteptam la o veste de genul asta cum ca ar fi „insurat” pentru ca altfel nu ar fi fost demn de statutul de barbat. Anyway, directoarea asta eleganta de banca se cam indragosteste de Moro? ;;) This will be interesting. Eh, si referitor la outfit-ul compus din bermude, nu am nimic impotriva. Ba chiar apreciez efortul :)) As mai adauga ceva dar ma abtin…

    drstoica a răspuns:
    august 1, 2010 la 7:51 am

    Adauga, adauga!… 🙂

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s