Paris, mon amour! (muuult foto)

Publicat pe Actualizat pe

Prietenii incepusera deja sa ma intrebe „Nu ti-a placut, ma, in Franta, ca n-am vazut cine stie ce poze de-acolo postate pe blog?”. In realitate, am exagerat cumplit cu fotografia si m-am intors acasa cu aproape 10.000 de poze. M-am plictisit uitandu-ma peste ele ca sa pot selecta cate ceva de postat. Intai am oprit vreo 200. „Muuulte”, mi-am zis si am luat-o de la capat cu jurizarea. O data si inca o data… pana au ramas astea 40 si ceva. Am vrut sa se vada Parisul, nu neaparat fotografia mea artistica. 🙂 Si le-am ales pe cele care, impreuna, pot spune o poveste.

Capitala Frantei e „number one” in topul urbelor pe care le-am vazut pana acum. Punctaj mai bun, golaveraj mai bun… 🙂 fata de Viena, Londra, Bratislava, Cairo, Milano, Budapesta…

Daca ai chef de-o excursie acolo, gasesti pe net oferte de cazare dintre cele mai variate, ca pret, locatie si numar de stele. Eu am stat in Place Pigalle. In vecinatatea „zonei cu felinar rosu”. 🙂 Nicio asemanare cu centura Bucurestiului, cu Stefan Furtuna sau cu Piata Unirii. Zona curata (in masura in care Parisul poate fi curat), plina de viata, excelent amplasata in raport cu atractiile turistice ale Parisului. „Magazinele” de fete au doar firma dupa care-ti dai seama ce ascund inauntru. In rest, nu vezi nimic de-afara, sunt precum cazinourile la noi. Bine, am mai trecut si pe langa usi deschise, schimband fugitiv niste jumatati de zambete cu domnisoarele dinauntru, imbracate in pielea goala. 🙂

Daca ai chef de colindat mai multe zile, iti iei un card valabil pe orice mijloc de transport in comun: metrou, autobuz, tren urban. Si n-ai treaba. Te descurci excelent cu hartile lor din statiile de metrou, plus alea pe care ti le iei gratis de la casa de bilete si de la hotel.

Intr-adevar, francezii nu vorbesc engleza. Zici ca ii invata la scoala sa ocoleasca limba asta. 🙂 Dar nationalismul (nu neaparat exagerat) si rivalitatea dintre cele doua popoare vecine isi spun cuvantul din plin. Pana la un punct. Cei mai multi turisti din Paris par englezi. 🙂 In rest, tu intrebi in engleza, ei iti raspund in franceza. Foarte amabili, veseli, gata sa te ajute daca ai nevoie.

Cel mai suparator e cand constati ca majoritatea cersetorilor din oras sunt etnici de la noi. Cei mai murdari, cei mai agresivi. Care injura daca nu le da nimeni, dar injura in romaneste, fiindca altfel, ii ard francezii. Sa-i arda!

Nu sunt turist de tip „night clubbin”, decat intamplator. Prefer sa iau orasul la picior cat e ziua de lunga. Sa vad cat mai multe, sa ma odihnesc in parcuri maaari si sa fotografiez tot, ca japonezii. 🙂

Statistic, Moscova e cel mai scump oras din Europa, urmat de Londra si Paris. Poate din perspectiva locuitorului. Ca si turist, Parisul ti se va parea cel mai scump dintre toate. La o terasa, o masa pentru doua persoane te costa intre 30 si… 70 de euro, dar sa nu exagerezi cu nu stiu cate feluri de mancare. Oricum, ceea ce primesti isi merita banii. In rest, mananci din Carrefour, un supermarket pe care-l intalnesti aproape la fiecare colt de strada mare. Nu e ca la noi, hypermarket.

Oricate ai citi si ai vedea inainte la tv despre Tour Eiffel, experienta urcarii acolo e unica. Ia-ti bilet de pe net. Costa la fel, insa te scuteste de statul la coada timp de 2 ore. Sunt bilete cu care ajungi la nivelul 1 si altele care iti permit sa urci pana in varful varfului. La cea din urma urcare ti se strange putin stomacul cand te vezi intre fiare, fara pamant in jur, la peste 200 de metri deasupra lui. In sfarsit, de acolo nu se mai vad tiganii romani care misuna pe jos cu mana intinsa de-ti vine sa-i arunci pe toti din turn. Negrii macar, si mai multi decat tiganii, incearca sa-ti vanda suveniruri, aproape cu forta. Militari inarmati se plimba atenti printre turisti. Esti controlat ca la aeroport inainte de urcare.

De sus, vezi cum arata un oras al carui plan urbanistic n-a fost hotarat de Halaicu, Videanu, Oprescu. Istoria si arhitectura moderna se imbina intr-un mare fel. Zgarie norii s-au construit toti la periferie. Cu o singura exceptie, un turn de 59 de etaje amplasat strategic (turistic) in Montparnasse (sudul orasului). E o cladire de birouri cu ultimele 3 etaje dedicate turistilor. Urci in Turn cu cel mai rapid lift din Europa: aproape 200 de metri in 38 de secunde. Langa Galeriile Lafayette 2. Un mall care nu impresioneaza cu mai nimic. Nu e plin de pitipoance venite sa-si etaleze ultimele colectii de silicoane si nici loc de pelerinaj pentru smecherii de Dorobanti.

Catedrala Notre Dame se viziteaza gratuit, ca dealtfel toate bisericile de top din Paris. Mai putin urcatul deasupra, exact ca in cazul Domului din Milano. Extrem de frumoasa pe dinafara si pe dinauntru. Si asaltata, din nou, de tiganii romani pe care ii deosebesti ca pe niste fiare vechi intr-un showroom auto. Ei nu vand niciodata nimic, ca altii. Doar cersesc, incearca sa te pacaleasca sau sa te fure, direct.

Tour Eiffel si Notre Dame sunt de departe cele mai atractive obiective turistice, aglomerate la maxim.

Am vrut sa vad un meci pe Stade de France, dar ai lor se pregateau pentru Mondiale, nu se jucau bambilici ca ai nostri cu Ucraina. Un stadion pe care francezii l-au transformat in muzeu, ca peste tot in Europa, mai putin in Romania. Ai ghid, ai de vazut o gramada. Urmau sa concerteze acolo intai AC/DC, apoi U2. La astia din urma, biletele se terminasera in doar 2 zile.

Biserica Sacre-Coeur, careia noi i-am fi zis indiscutabil catedrala, arata ca o bijuterie arhitectonica. Impunatoare, pe colina Montmartre, la 5 minute de unde eram cazat. Se spune ca e singura chestie care se vede din orice colt al Parisului te-ai afla. Pe treptele ei multe si frumoase se intalnesc toata ziua, dar mai ales seara, sute de oameni iesiti la o vorba, o gluma, o bere, un vin, un joint… Apropo de asta, mirosi jointurile la tot pasul prin Paris. 🙂 Politia te ia imediat, insa, la puricat daca te simt comerciant. L-au frecat pe unul in fata la Sacre-Coeur pana… nu i-au gasit nimic. 🙂 Dar l-au frecat, stiau sigur ca ala se ocupa cu de-alea; avea si fata, ce-i drept.

Biserica Saint-Denis, si mai in nord, aproape de Stade de France, este iarasi o opera de arta. Se viziteaza moca si nici nu au turistii cine stie ce cunostinta de ea. Frumos, boem cartierul Saint-Denis.

Pe Champs-Elysees este exact ca in cartile cu poze si amintiri istorice. Arcul de Triumf intr-un capat, magazine de lux, masini pe pereti intr-un showroom 🙂 , cafenele fara numar de-a lungul bulevardului, mai curat, probabil, decat in oricare alta zona a orasului, si Place de la Concorde in celalalt capat – o piata de senzatie: Obeliscul – reproducere fidela dupa cel egiptean din Luxor, plus multe altele foarte interesante dpdv arhitectural. Si se continua cu Gradinile Tuileries, un drum verde si frumusel foc, pana in fata Palatului Luvru. Aici e de vazut si daca nu intri. Dar in caz ca te hotarasti sa-ti iei bilet, trebuie neaparat sa ai macar o zi la dispozitie, altfel nu intelegi nimic din ce e acolo. O constructie si niste galerii de arta absolut impresionante.

Pantheonul a fost conceput initial ca o biserica, un adapost impotriva molimei. Cand au vazut ce bijuterie le mai iese si acolo, au zis „ntz, asta tre’ sa fie Pantheon, iar biserica Sainte-Genevieve o facem la 20 de metri mai incolo”. In zona e si Sorbona, sunt si Gradinile Luxembourg, extrem de placute, de verzi, cu palatul aferent, cu oameni care ies la picnic intr-un fel greu de inteles in Romania. Acolo, orice localnic se asaza din cand in cand pe un spatiu verde, scoate un sandvis, o sticla de vin, o carte si pierde vremea. Nu-l deranjeaza nimeni, nu deranjeaza pe nimeni.

Desi sunt foarte galagiosi, francezii au o limita. Sau cel putin asa mi s-a parut mie, poate nu-i cunosc suficient. Oricum, se spune ca Parisul nu inseamna Franta, asa cum Londra nu inseamna Anglia. Corect; unde-s 10 milioane de oameni, dintre care un sfert, cred, imigranti si turisti, se cam dilueaza spiritul bastinasului de secole.

La Moulin Rouge m-am minunat ce cozi imense se pot forma. Peste 200 de metri! Doar ca sa vada lumea o suta de perechi de picioare pe care barbatii si le-ar dori, normal, dupa gat. 🙂 Foarte frumoasa zona.

Am mai fost la Castelul de Vincennes, la marginea orasului, in est. Construit in secolul 14, revazut si adaugit incontinuu pana in veacul al 17-lea. De-ala de piatra; te simti in el ca in basme, astepti sa apara printii si printesele de dupa colt si sa inceapa muzica de dans medieval. 🙂

La intrarea in Sainte-Chapelle (cat o maaare biserica de la noi), nenea care-ti rupe biletul te intreaba in ce limba sa-ti dea un ghid frumos tiparit. Apoi se intereseaza de unde esti. I-am raspuns „Romania”. „Ooo, Romania… bun venit, multumesc, ce frumos!…” Daca la plecare ii zici si tu „merci beaucoup” si „au revoir”, l-ai dat pe spate, ca dealtfel pe orice francez sadea. Si le zici, fiindca placerea comunicarii e reciproca.

Sunt foarte relaxati, in general. Lipsiti de complexe si inhibitii aiurea. Meciurile de tenis de la Roland Garros erau urmarite pe un ecran mare, de oameni asezati pe jos, in fata Primariei, bucurandu-se ca si cand ar fi fost in tribunele arenei de la marginea metropolei. Am facut la fel: stateam in fund, muscam dintr-un sandvis-bagheta si alternam vizionarea meciului cu sedinta foto. 🙂

Cel mai frumos loc din Paris mi s-a parut Domul (Hotelul) Invalizilor. Fabulos! Cu Domul in sine, cu biserica Saint-Louis, cu Muzeul Armelor… Ai din nou nevoie de macar juma’ de zi sa vezi tot. Constructia a inceput in secolul 17 si a tot continuat. Se afla aici inclusiv mormantul lui Napoleon.

Apropo de Muzeul Armelor. Imagini foto, povesti scrise si filme care ruleaza permanent fac un PR incredibil pentru istoria diplomatica si razboinica a Frantei. Mai ales pentru cea recenta, din secolul 20. Daca n-ai invata niciun gram despre ei la scoala, ai zice ca au fost intotdeauna vitejii vitejilor, nu unii care si-au tinut ani intregi gatul sub bocancul nazist. N-am vazut niciodata un muzeu al armelor atat de interesant ca aici.

Pe o terasa de restaurant in stil mediteranean, ospatarul intreba de unde suntem. „Cumva din Bulgaria?” 🙂 „Nu, Romania”, i-am raspuns zambind. „V-am auzit zicand tot timpul ‘da, da’ si stiu ca asa spun si bulgarii.” „Da, doar ca la bulgari, ‘da’ inseamna ‘nu’, parca.” 🙂

Si mai sunt o gramada de vazut, timp sa ai. Pacat ca e un oras murdar. La fel ca si Londra, doar ca acolo fac aia curat, matura ora de ora. In Paris… nu prea. Si-i vezi mototolind pachete goale de tigari si aruncandu-le pe trotuar, desi cosul e la 5 metri distanta. Primirea valurilor masive de imigranti are aspecte pozitive, dar si negative, ce sa-i faci? Se vorbesc atatea limbi in jurul tau, incat la un moment dat nici nu mai stii in ce tara esti. Si vezi deseori negrese de sorginte africana, costumate ca in filmele cu sclavii de pe plantatie, purtandu-si plozii frumusei foc in „traistele” alea din spate, ca pe cartofi. 🙂

Intrebari? 🙂

Pun niste poze pe-aici si cred ca mai revin cu unele dupa.

Această prezentare necesită JavaScript.

25 de gânduri despre „Paris, mon amour! (muuult foto)

    Dan a spus:
    iunie 16, 2010 la 4:39 pm

    Mon cher esti teribil! Eu n-am pana ta sa scriu asa si chiar de-as avea-o, n-as scrie despre Paris! Atâta ma plimba nevasta si copilul prin Sephore si altele asemenea încât am facut alergie. Ce-i de vazut cred ca am vazut (aiurea! nici pe departe!)! Dar frumoasa publicitate, ar trebui sa te plateasca, vorba unui amic (?)
    Câteva „tushe”:
    – murdaria din Paris e „proaspata”, nu jeg adunat straturi…
    – dupa cum spuneai, cozile seara la Moulin… sau Lido sunt formate mai ales din Doamne mai … cum sa zic, „sofisticate”, oricum nu tineret!
    – de la Pigalle în sus, în ciuda miilor de turisti, e unul din locurile cele mai „calme” din Paris. Dat fiind „relieful” nu prea sunt politii, ambulante, pe scurt sirene. Liniste, beri, câte o muzica discreta si multi boemi.
    – sper ca ai vazut „Place du Tertre”…
    – „muzicienii” din metrou sunt si ei în cea mai mare parte români.
    – a bientôt!

    drstoica a răspuns:
    iunie 16, 2010 la 5:16 pm

    Mersi, Dan. Si nu te vaita, ca ai o pana… parol! 🙂
    Nici eu n-am apucat sa vad tot ce mi-as fi dorit intr-o saptamana. De exemplu, vreau la Versailles, la Disneyland, n-am avut cand sa mai intru in Conciergerie… 🙂
    -da, stiu ca e proaspata mizeria, n-am zis altfel; remarcam doar ca in Londra stau aia cu matura tot timpul in spatele omului, macar prin pietele populate, in Piccadilly, de exemplu. Ca fac si aia o mizerie…
    -foarte draguta si boema toata zona Montmartre, nu doar in fata bisericii sau in Place du Tertre. Stradutele inguste, terasele, arhitectura, oamenii…
    -e incredibila diferenta, in general, dintre muzicienii lor si ai nostri! Ai lor canta fara sa-ti intinda paharul pentru bani, ai nostri… injura daca nu le dai. Am vazut un tip care canta la vioara dupa partitura, intr-o statie de metrou, pe culoarul dintre doua magistrale. Statea cu fata la perete, sa nu-l ocoleasca trecatorul cu privirea in ideea ca s-ar simti astfel obligat sa-i dea ceva. M-a mpresionat, nici n-am putut sa-l fotografiez.

    Dan a spus:
    iunie 16, 2010 la 5:21 pm

    Am vazut acum vreo trei ani o pereche de „muzicieni” care coborau din metrou dupa spectacol: unul pe o usa, altul pe, normal, alta. Si vorbeau unul cu altul: „numa’ 5 euro, bulangiii…”

    drstoica a răspuns:
    iunie 16, 2010 la 5:28 pm

    Am asistat si eu la scene din astea grotesti, il cam inteleg pe nebunul de Sarkozy cand vrea sa trimita tiganii inapoi acasa. Niciodata romanii la locul lor nu vor iesi in evidenta crasa prin alte tari; tocmai pt ca sunt la locul lor, intra usor in randul lumii. In schimb, pe mizerabilii de etnie dubioasa, care cersesc, fura, fac tot felul de lucruri nefacute, ii remarca oricine, oriunde.
    Am vorbit cu multa lume pe-acolo; multa lume m-a intrebat de unde sunt. Eu raspund intotdeauna Romania, nu mi-e rusine. Absolut nimeni nu m-a tratat in vreun fel neplacut. Ba dimpotriva, am continuat unele conversatii mult si bine.

    Dan a spus:
    iunie 16, 2010 la 8:42 pm

    Tiganii sunt într-un „plan secund”. Altceva vrea el. Asa si eu cu tot neamul meu suntem tot tigani pentru vulg (la gramada, nu conteaza!). Dar fara doctori (buni!!) din est, nu stiu pe unde-o da la cotit Franta.

    drstoica a răspuns:
    iunie 16, 2010 la 9:06 pm

    Da, nu te pot contrazice, fiindca esti mult mai aproape de realitatea frantuzeasca, de cum simt si traiesc cei de acolo, esti direct implicat. Dar nici eu nu-i pot suferi pe cersetorii care ar putea munci foarte usor pentru o bucata de paine. N-am nimic cu etnia incriminata, insa, la fel ca si romanii, ies in evidenta numai mizerabilii dintre ei. Iar astia din urma sunt foarte multi…
    In rest, de acord cu tine: valorile romanesti isi gasesc loc oriunde in lume.

    radu a spus:
    iunie 17, 2010 la 1:19 pm

    am ocazia sa vizitez Parisul des (am fiul stabilit acolo) si incerc sa descoper mereu lucruri noi. sunt surprins cat este de tolerant acest oras. are un parfum aparte si o viata unica. ma bucur sa aflu ca romani pot simti comun cand vine vorba despre toleranta, bun-simt, bun-gust si sa recunoasaca o atitudine vesela, onesta si deschisa. fotografiile sunt superbe si am remarcat 4277 cu turnul intr-o lumina unica (am vazut sute).
    o zi buna!

    drstoica a răspuns:
    iunie 17, 2010 la 11:16 pm

    @radu: Mersi frumos de aprecieri. Eu asa am simtit Parisul. Poate sunt subiectiv, poate nu mi s-a oferit ocazia sa-i descopar si fata intunecata, poate nu-l cunosc suficient. Dar l-am batut ca lumea in lung si-n lat si, pe cuvantul meu, l-am admirat la aproape fiecare pas.

    ina bixade a spus:
    iunie 28, 2010 la 3:23 pm

    Prea lung postul asta:) Trebuie sa ajung si eu in Paris ca prea il lauzi atita. Am fost doar in Sud, pe Coasta de Azur. Mi-a placut, dar in nici un caz nu mi-ar placea sa locuiesc acolo…nicaieri in Europa, de fapt:) paaaaaaa

    drstoica a răspuns:
    iunie 28, 2010 la 5:16 pm

    @ina: Taie fiecare din el si serveste numai cat vrea/poate. 🙂
    N-am vazut din Franta decat Parisul, dar mi-ar placea. Si am s-o fac, ca prea mi-o lauda si mie altii si nu ma pot abtine. 🙂

    gigi a spus:
    iulie 24, 2010 la 12:13 pm

    buna ascult pro fm in grecia super un joc de recomandat on line superstar racing f1

    gigi a spus:
    iulie 24, 2010 la 12:16 pm

    da dar aici in grecia vezi numai bulgari negri ca la noi rudari avem si dinastia o groaza rar vezi un roman alb

    gigi a spus:
    iulie 24, 2010 la 12:16 pm

    apropo cu curatenia sant la pamant

    drstoica a răspuns:
    iulie 24, 2010 la 4:48 pm

    Parizienii? Da, curatenia la ei te face sa te simti… ca acasa. 🙂

    cyrrus a spus:
    septembrie 3, 2010 la 6:28 pm

    frumoasa prezentarea ta, dar au am auzit ca Parisul nu prea are spatii verzi, parcuri, Cioran afirma treaba asta, spunea ca Bucurestiul are mai multe spatii verzi 🙂 , oricum nu-i putem contesta frumusetea Parisului. Reusite pozele!!!!

    drstoica a răspuns:
    septembrie 3, 2010 la 8:07 pm

    @cyrrus: Mersi frumos de apreciere si te mai astept la noi vizionari! 🙂
    Cred ca dupa Cioran, parizienii au avut grija sa sporeasca verdele din oras. 🙂 Chiar au parcuri in care iti face placere sa te ratacesti.
    Cat despre Bucuresti, asa romanesc cum e el, cei care-l viziteaza raman placut impresionati de cata verdeata are. Am observat asta nu o singura data. Problema e ca salata imobiliara nu e una de foarte bun gust, in general. S-a construit prost, iar daca privesti in sus, nu poti vedea cerul de cabluri. Incearca; pe mine ma deprima chestia asta.

    monicasicoe a spus:
    decembrie 6, 2013 la 10:39 pm

    Paris, mon amour…

      drstoica a răspuns:
      decembrie 6, 2013 la 10:42 pm

      Notre amour! 🙂

        monicasicoe a spus:
        decembrie 6, 2013 la 10:45 pm

        c’est vrai. on partage 🙂

          drstoica a răspuns:
          decembrie 6, 2013 la 11:02 pm

          Place Pigalle, Sacre Coeur, Hotel des Invalides și Tour Eiffel sunt ale mele. Ok, și juma’ de Luvru. 🙂

            monicasicoe a spus:
            decembrie 6, 2013 la 11:12 pm

            Ca sa nu ne batem, poti sa le ai tu pe toate. Eu vreau doar caruselul de la sacre coeur de jos. Sa ma dau o tura in fiecare dimineata. Si sa ma primesti in vizita. Daca vrei 🙂

              drstoica a răspuns:
              decembrie 7, 2013 la 12:04 am

              Perfect! Eu vreau treptele de la Sacre Coeur, să privesc în zare și, sub ea, Parisul. 🙂

    monicasicoe a spus:
    decembrie 7, 2013 la 2:18 am

    cred ca era tare bine acolo sus 🙂

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s