Jean Constantin asa cum l-am cunoscut eu

Publicat pe

Romania il plange pe Jean Constantin. Un actor pe care il cunosc toate generatiile de spectatori si telespectatori. Multe dintre cele mai bune comedii romanesti il au printre personajele principale. Fanica Patraulea din B.D.-uri, Ismail din  „Toate panzele sus”, Parpanghel din lunga serie cu haiduci si cu Margelatu, Limba din filmele cu vesnicul comisar Moldovan, seful bandei de mafioti gainari – „Nea Marin miliardar”, bucatarul din povestile cinematografice cu Chirita…

Toata lumea il stia de tigan. El era, de fapt, grec. Iar Jean nu e numele de botez, ci ala de familie. Si n-a vrut niciodata sa se mute in Bucuresti; a ramas la „Fantasio” din Constanta o viata intreaga. Pana la aproape 83 de ani.

Eram un pusti naiv, student si reporter in TVR, cand l-am cunoscut. Lucram la Divertisment si ma agitam cu tot soiul de interviuri luate vedetelor. Pe vremea aia inca mai erau vedete serioase in prim plan, nu se purtau Nikita, Naomi, Oana Zavoranu…

Singura mea amintire legata personal de Jean Constantin. Era vara. Am mers cu operatorul, intr-o seara, la Teatrul din Mamaia. Stiti, spectacole, suse obisnuite in sezonul estival. Amestecatura de momente muzical-umoristice. Vorbisem cu Maria Dragomiroiu si cu inca cineva, nu-mi mai amintesc acum. Il asteptam, insa, cel mai tare pe Jean Constantin. Si-a terminat numarul pe scena si a ajuns in spate, aproape de cabine. Nu se punea problema interviurilor de tip Cancan acum 10 ani. L-am intampinat zambind, cu oaresce emotii, recunosc, si l-am salutat. I-am intins mana felicitandu-l pentru rasetele din sala. Mi-a dat violent peste mana si mi-a vorbit de parca eram ultimul gunoi. M-am blocat, nu era in firea mea sa reactionez la fel. Striga pe-acolo ca deranjez artistii, ca il bruschez, ca… Toti cei din jur se uitau siderati. Cunoscuti de-ai lui ma luau cu „fii linistit, Cataline, n-ai gresit cu nimic, dar asa e el”. Operatorul, care il mai intalnise si cu alte prilejuri, nu mai stia nici el ce sa spuna, desi era, de fel, plin de limbarita. Jean Constantin se departase vreo 6-7 metri de noi, dar continua sa strige la mine. N-avusesem de gand decat sa-l retin 2 minute cu acordul lui.

A fost prima si ultima data cand l-am intalnit pe actor/om. Apoi, m-am ferit mereu sa mai am de-a face cu el. L-am admirat in filme si-atat.

Dar… despre morti, numai de bine, nu? Dumnezeu sa-l ierte!

9 gânduri despre „Jean Constantin asa cum l-am cunoscut eu

    Kiwi a spus:
    mai 28, 2010 la 12:13 pm

    Si regratatul Dem Radulescu (am auzit de la parinti) era destul de gretos. Dar tot mare actor a ramas.

    drstoica a răspuns:
    mai 28, 2010 la 12:18 pm

    Despre Dem Radulescu stiu (de la o colega tot din TVR) ca era un profesor extrem de exigent si poate chiar asa cum zici tu, ca om. Dar am avut norocul sa-l cunosc in ipostaze pozitive, sa-l admir si sa-l respect.

    toma a spus:
    mai 28, 2010 la 11:32 pm

    asa e ,
    ai dreptate.
    acu vreo 20 de ani la mare, spectacol cu Jean
    i-am dus flori pe scena cu sor-mea ..
    a zis : „Uite-i si p-åstia ,bå ! „

    ina bixade a spus:
    mai 29, 2010 la 4:25 am

    Ce pacat ca s-a dus. Il indrageam mult, mai ales ca semana cu bunicul meu,(care m-a crescut) caruia i se zicea Jenica, de la Jean Constantin. Adevarul este ca in momentul de fata, dintre actorii romani, nu cred ca am vreo preferinta. E drept, nu sint chiar la curent cu ce se mai intimpla in cinematografia mioritica, insa atit cit am vazut, nu imi place nimeni. (mai ales comedians.) Tot la actorii vechi ma duc, din generatiile de odinioara…la fel si cu muzica romaneasca, mai ascult Dj Project din cind in cind:), dar tot la stela enache imi place sa ma duc sa o ascult:)

    drstoica a răspuns:
    mai 29, 2010 la 10:51 am

    @Toma: In rest, lumea zice ca era de treaba, dar asa se intampla, experienta personala primeaza.

    @Ina: Din BD, n-a mai ramas niciun greu: Toma Caragiu, Dem Radulescu, Puiu Calinescu… Jean Constantin era ultimul mohican. S-au dus cu totii, dar filmele alea chiar raman. Inca n-a zis nimeni „ce porcarii”, ca in cazul multor comedii facute dupa ’89.
    „Ani de liceu”? 🙂

    femeiadeservici a spus:
    iunie 1, 2010 la 11:06 am

    de aceea acum stie o tara intreaga de el, ca a fost un artist. SI niciodata nu incerci sa intelegi pe cineva care e deosebit in felul lui, pentru ca nu vei putea.Asta inseamna sa fii geniu,unicat etc. – sa fii altfel, cum nu se asteapta lumea sa reactionezi.Daca ii judeci pierzi din vraja si aura lor, trebuie sa te bucuri ca exista si atat. Toate marile personalitati au avut viata personala deficitara, sau in alte domenii de activitate nu au excelat.Ei stiu sa faca un singur lucru bun si pentru acest lucru sunt genii. Nu toti avem zile proaste? suntem altfel fata de obicei, nu avem momente cand nu reusim sa ne controlam ?

    drstoica a răspuns:
    iunie 4, 2010 la 12:49 am

    N-am zis o vorba care sa denote ca nu-l apreciez ca artist. Ba dimpotriva. Dar experienta mea cu omul J.C. a fost una nefasta si nu se va mai schimba niciodata nimic. Doar inchipuie-ti ca te-ai intalni cu el, l-ai saluta si el te-ar injura. Pariez ca n-ai mai explica la fel geniul artistului. 🙂

    diana a spus:
    iunie 4, 2010 la 4:28 pm

    Mi-a placut articolul tau.Dupa parerea mea,el a fost cel dintai comic roman.
    Dumnezeu sa-l ierte!

    drstoica a răspuns:
    iunie 4, 2010 la 6:22 pm

    @diana: Multumesc de apreciere, Diana. Eu cred acelasi lucru despre Toma Caragiu. Altfel de umor. Mi se pare ca T.C. a fost total. E o parere doar, dar cred si eu ca J.C. a fost oricum unul dintre primii trei.

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s