Sexperiente (11): Scriitoarea

Publicat pe Actualizat pe

Doua luni fara el pe-aici v-au creat impresia ca Moromete e un abstinent, nu? 🙂 Ntz, nu e. Am tot incercat sa-i caut un camuflaj cat mai serios. Fiindca… ce-ati zice daca v-as spune ca femeia de serviciu are, de ceva vreme, impresia ca o privesc oamenii din jur cu mai mult interes? 🙂 L-a intrebat pe Moro: „Ai povestit cuiva de relatia noastra, iubi?”. Cand i se adreseaza ea cu „iubi”, cuvantul suna de un erotism sfasietor, am auzit-o. Adora sa-l sune si sa incerce un orgasm telefonic.

Moromete simte, insa, ca inima nu-i mai bate cu aceeasi putere cand femeia de serviciu incearca sa-l… aspire putin prin partile esentiale, nu spun care. 🙂

Reiau: Moromete e personajul meu 100% real, cu nume imprumutat. Iubeste ca un nebun in fiecare zi. Iubeste viata, iubeste munca, iubeste arta, iubeste cantecul, iubeste sa iubeasca pana la epuizare. Fiindca, mai presus de toate, Moromete iubeste femeia. Cu sufletul si cu trupul, dar nu intotdeauna jumi-juma. O iubeste chiar si fara sa o cunoasca. Candoarea, voluptatea, poezia, instinctul primar, sensibilitatea, dorinta neascunsa, vocea si intonatia, privirea obraznica lucreaza dramatic asupra lui Moromete. Este barbatul care nu rezista si nici macar nu incearca sa reziste vreodata tentatiei. „Gata, doctore, m-am cumintit. De doua zile muncesc si cant, atat. Dar… am cunoscut o fata… ti-am zis despre ea?” 🙂

Asa incepe noul episod din probabil nesfarsitul serial sentimental.

„E scriitoare. Din Cluj. Sa nu zici cum o cheama, ca o cunoaste lumea. Spune-i… Adina. Adina Popa. Intr-o zi, m-am trezit la intrarea in firma ca-mi da gardianul o scrisoare. Era alba, cu numele meu pe ea si atat. Nimic nu trada ce aveam sa gasesc inauntru.

Versuri:

‘Tu crezi c-a fost iubire-adevarata…
Eu cred c-a fost o scurta nebunie…
Dar ce anume-a fost,
Ce-am vrut sa fie
Noi nu vom sti-o poate niciodata…

Am inceput cu sfarsitul, vezi?’ mai scria.”

„Atat?!”

„Atat, doctore. Iti dai seama, ca primul lucru pe care l-am facut a fost sa privesc in jur. Daca ma urmarea vreo nebuna? ‘A adus-o un curier’, s-a bagat gardianul cand mi-a vazut privirea ratacind aiurea.

A trecut aproape o saptamana, aproape ca incepusem sa uit. O fi fost o gluma? O fi fost o greseala? O fi fost o fosta? Si gardianul mi-a dat un nou plic. La fel de alb, scris parca la indigo dupa celalalt.

‘Iubirea vine de la Iisus. Victoria este doar o femeie întoarsă cu picioarele-n sus. Vreau sa fiu victoria ta!’

Doctore, a inceput sa-mi vajaie capul. Nu cumva mi-o coace gardianul asta cu fata de Elton John?

Dupa inca o saptamana, la fel. Plic scris identic si versuri inauntru:

‘De-ar fi sa te sarut odata din greseala,

Oriunde m-as afla, m-as afla goala.

De-ar fi sa vrei mai mult de-atat,

M-ai cauta o viata si mai mult.’

Doctore, credeam ca m-au ajuns blestemele. Primele versuri au fost din Minulescu. Apoi, cred ca erau niste vorbe din folclorul popular. A treia oara le scrisese ea, cu siguranta. Doar ca pe spatele colii de hartie mai notase ceva. O adresa de mail.

Nu ti-am mai povestit, ca-mi era rusine, credeam ca e cineva care se joaca putin cu mine, se razbuna, nu stiu. Cateva saptamani ne-am conversat numai pe mail. Fara s-o vad, fara sa ma vada. Fara sa indraznesc mare lucru. Mi-a spus ca e din Cluj, ca e scriitoare, ca sunt Baiatul ei Morgan. 🙂 Nu am aflat nimic mai mult desprea ea. Nici varsta, nici ocupatii conexe, nici numar de telefon, nimic, ma, stii ce-i aia nimic? Doar ca e blonda, tunsa scurt; si asta mi-a spus-o de parca era secret de stat. Ma gandeam: ‘Doamne, n-o fi Naomi cu voce de inger?’ :)) Si am continuat sa vorbim doar prin mailuri.

Intr-un tarziu mi-a sunat mobilul. ‘Sunt in Bucuresti, ne vedem? Va fi ori sfarsitul lumii, ori sfarsitul cautarilor mele!’ Am raspuns cu o tacere de zici ca ma legase cineva la gura. ‘Imi raspunzi dupa ce-ti revii, da?’ Si mi-a inchis. Mi-a luat vreun sfert de ora sa-mi revin. Cum sa plec de la serviciu daca ea vrea acum? Cum sa o aman daca nu pot pleca de la serviciu?

Am sunat-o inapoi, pe numarul ramas in memorie. Ne-am intalnit. M-a intampinat cu un sarut inainte sa apuc eu sa zic ‘Tu esti Adina?’. Deci ea ma cunostea de undeva. N-a vrut niciodata sa-mi spuna de unde.

Ma lasa sa vorbec, ma asculta cu un zambet nesters de pe buze. Micuta de statura, tunsa scurt, cu niste forme incredibil de… vizibile, cu o privire care ma ametea pur si simplu. Dupa ce terminam ceva de zis, facea o secunda de pauza ca si cand se gandea permanent in alta parte si, cu acelasi zambet pe buze, imi raspundea la intrebare ori imi povestea ceva care nu ma interesa, desi nici macar nu-mi dadeam seama de asta. Aveam impresia ca-mi povesteste tot timpul cate ceva din viata mea, ca vorbeste numai in versuri. Cu un accent ardelenesc irezistibil, de parca nu mai auzisem vreodata vorbindu-se asa… Ai idee cum a decurs totul in ziua aia? Ca in cel mai bun film de dragoste combinat cu cel mai dirty film xxx. Versurile soptite, strigate, urlate se amestecau cu un  ‘ioooi’ des si diferit intonat, cu jocuri scurte, cu telefoane in timpul carora nu se intrerupea nimic. Stii terasele de pe Gabroveni, din Centrul Vechi? In apropierea lor, in umbra serii tarzii, lipiti de o cladire cu peretii scorojiti, eu si ea ne iubeam in convulsii nebune. Simteam la un moment dat ca vom trece prin zid daca mai impingem mult in el. Nici un pat din lume nu parea mai bun in clipa aia! Ne-am umplut de var, de caramida, de praf, dar trairea a fost maxima, sub privirile catorva trecatori care nici nu indrazneau sa se opreasca, nici sa se apropie, desi se chinuiau sa desluseasca impletirea umana ascunsa in intuneric.

N-am avut rabdare sa ajungem la hotelul unde se cazase ea. L-am rugat pe taximetrist sa-mi aduca un pachet de tigari. Nici eu si nici ea nu fumam. Bineinteles ca ne-a costat dublu drumul pana la hotel, dar a meritat. A fost luuung si agitat. I-am cam murdarit aluia masina…

Apoi, in camera am spart un fel de vaza inalta si subtire care statea pe parchet, langa un perete, cu o floare artificiala de culoarea lemnului. Am calcat in cioburi. Nu ne-am oprit. M-am taiat si tot nu m-am oprit. Adina a luat o bucata de sticla si mi-a apasat-o incet pe buza de jos. Mi-a dat sangele, doctore, ca la comanda, pe cuvantul meu! A inceput sa mi-l adune cu limba, sa-l guste si sa mi-l imprastie apoi pe tot corpul. Ma ustura taietura ciobului, insa ceva ma tintuia in locul ala si-mi zicea ‘ramai asa, indiferent cat te-ar taia!’.

Doctore. N-ai vazut in viata ta ce mi-a aratat ea mie! Lumina intermitenta care intra pe geamul fara jaluzele mi-a infatisat o figura care mi-a dat fiori. De placere, de teama, de… nu stiu… Statea in genunchi, la final, ma privea in ochi zambind, iar pe buze ii distingeam, in lumina cu pauze care intra pe geam, suvite albe amestecate cu rosul sangelui meu… A trebuit sa ma rezem de perete, simteam ca mi se inmoaie picioarele.

Am baiguit ceva din Bacovia, dar nu eram eu.

‘Sunt clipe când toate le am…
Tăcute, duioase psihoze –
Frumoase poveşti ca visuri de roze…
Momente când toate le am.’

A doua zi am condus-o la gara. Ne-am despartit cu un sarut sec, ca si cand ne cunoscuseram cu cel mult un ceas inainte. Numarul de telefon de pe care m-a sunat cand a venit in Bucuresti era unul cu cartela. Nu-l mai are. La adresa de mail scriu degeaba, nu mai raspunde nimeni; poate nici pe-asta n-o mai foloseste. Un singur plic am mai primit de la ea: ‘A fost perfid, a fost divin… / Sau nici n-a fost. Ce vis, ce chin!’. Adica? Ce sa inteleg eu din asta? Ca i-a placut, ca nu? Ca m-a pus pe jar si acum ma pedepseste cu tacerea, cu disparitia ei? Doctore… asta nu cred ca as vrea s-o scrii… Cum vrei tu, nu stiu… Imi vine sa urlu, nici nu mai stiu sa cant. Mi-a facut ceva, cred. Sunt sigur ca nici macar nu s-ar supara daca ar citi despre ea la tine pe blog.

Prezinta-mi repede o doamna, o domnisoara irezistibila!” m-a rugat Moromete zambind amar.

Am zambit si eu. Amar, tacut, fara replica. Oare eu as vrea sa traiesc vreodata asa ceva?

17 gânduri despre „Sexperiente (11): Scriitoarea

    Andra a spus:
    mai 24, 2010 la 11:42 pm

    Cred ca ai cam vrea, prea tanjesti dupa asta. Insa ce ma amuza teribil sunt coincidentele astea. Bucurestenii astia se pare ca au ceva cu ardelencele. Si nu ma refer la tine, normal. Ci la Moromete. De care mi-a fost dor si chiar ma intrebam ce mai face femeia de serviciu? Pana una alta trebuie sa recunosc ca partea cu cioburile a fost putin cam..extrema. O fi vampir blonda? :))

    drstoica a răspuns:
    mai 24, 2010 la 11:55 pm

    Dar ce mi-a ascuns el povestea asta atata vreme, desi ne-am vazut de destule ori… Acum e innebunit s-o gaseasca pe femeie. Ma mai suna, vorbim si la final: „Ma ajuti s-o gasesc, doctore?” :)) De parc-as fi detectivu’ lu’ peste prajit.
    Ce-i drept, mi-a spus ca n-a fost foarte impresionat de frumusetea tipei (la prima vedere), insa l-a cucerit cu multe altele. Si mai vrea. 🙂
    Un amanunt pe care l-am omis: Moromete are ceva legaturi cu Ardealul, cu Clujul, nu a fost chiar intamplatoare lipeala cu o clujeanca.

    Andra a spus:
    mai 25, 2010 la 12:16 am

    Am inteles. Pai legaturile par sa se apropie 😛 Sper sa o gaseasca, sau sa revina ea in viata lui, ca prea sufera Moromete acum. Si daca nu ar fi baiat, aproape mi-ar fi mila de el :-))

    drstoica a răspuns:
    mai 25, 2010 la 8:45 am

    Am sa-i arat ce cruda esti! :))

    femeiadeservici a spus:
    mai 25, 2010 la 3:40 pm

    mda…oricine isi doreste sa traiasca asa experient tulburatoare, sa fie altfel, sa fie oricum ar fi dar sa te tulbure.Asta e si fain ca a durat putin si bun.Ce e mai mult…strica din farmec si devine imperfect, cu defecte.E minunat sa traiesti extrem o ora, o zi si dupa aia gata.Eu pletez pentru asta si sper sa nu se revada:P s-ar plictisi in cateva zile, luni…

    drstoica a răspuns:
    mai 25, 2010 la 7:59 pm

    @femeiadeservici: Oricum, distanta i-ar impiedica sa se plictiseasca prea tare chiar daca ar continua sa tina legatura si sa se mai vada din cand in cand. Moromete si-ar dori mult sa o revada. Nu stiu cat de indragostit e el; e, in schimb, foarte surprins si prins de poveste in sine. Si contrariat de cat l-a putut juca femeia pe degete. Ca l-a jucat, clar. 🙂
    Pana ce nu mi-a aratat mailuri de la ea, mai ca ma indoiam inclusiv de existenta tipei. Am observat ca a inceput sa-i placa sa scriu despre el. Cred ca un articol, la un moment dat, despre asta va fi. :))

    Rux a spus:
    mai 25, 2010 la 10:45 pm

    uuu…ce poveste! Oare exista asa ceva in realitate?
    Prea intens..iar partea cu dispărutu nu-mi place..

    drstoica a răspuns:
    mai 25, 2010 la 11:43 pm

    @Rux: Mi-e greu sa dau detalii in plus care sa confirme suficient ca Moromete exista, traieste si iubeste fix ca in povestile de pe-aici. 🙂 De cate ori ne intalnim, il intreb ce mai face, exact asa cum intrebi din reflex pe cineva imediat dupa salut. Iar Moro imi raspunde deja razand: „De ce ma-ntrebi? Ca sa mai ai tu ce scrie pe blog?”. :)) Cand isi citeste pataniile povestite asa cum le stiu/vad, le aud sau le inteleg eu (dupa caz), se cam infioara: „Bai doctore, daca vreodata se prinde cineva dintre fetele astea sau dintre cunoscutii nostri cine e Moromete? Ce ma fac?”. Eu rad si stiu ca ii place mult sa se regaseasca in textele de pe blog; e partea foarte picanta a vietii lui, aia despre care, zice el, nu mai stiu decat eu atat de multe. Si il cred, nu e un laudaros. E doar un mare iubitor al sexului frumos. Unii ar zice ca e defect. Da? Dar e aproape singurul lui defect, pe cuvant!

    adrianchiru a spus:
    mai 26, 2010 la 1:10 am

    Daca amicul tau este Moromete, inseamna ca tu trebuie sa fi Cocosila. Sau Tugurlan? 🙂

    drstoica a răspuns:
    mai 27, 2010 la 9:43 am

    @adi: Eu sunt Marin Preda, bueeey! :)))

    andrathoughts a spus:
    mai 30, 2010 la 8:15 pm

    Tugurlan =)) Asta a fost buna :)) hihihi.

    […] Scriitoarea. I-a dat, in sfarsit, un semn de viata. L-a invitat la Cluj, la Oradea, la Baia Mare… Femeia calatoreste mult, Moromete mai putin. O asteapta in Bucuresti, dar ea s-a jurat ca nu mai vine. […]

    incredibleyoung a spus:
    decembrie 29, 2013 la 1:12 pm

    ;))) Simpatic personaj,Moromete.;)

      drstoica a răspuns:
      decembrie 29, 2013 la 1:39 pm

      Să-ți fac cunoștință cu el? 😀

        incredibleyoung a spus:
        decembrie 29, 2013 la 6:11 pm

        Da sa stii ca eram sigura ca ma vei intreba asta,dar tot am zis-o.Nu ,multumesc,imi place doar sa citesc astfel de aventuri,nu cred ca ma caracterizeaza.:)

          drstoica a răspuns:
          decembrie 30, 2013 la 2:23 am

          Nu, nu… Ziceam să vă fac cunoștință pentru un cenaclu literar, de exemplu. Poate vă place amândurora poezia, na. 😀

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s