Sexperiente (10): Dubla executie

Publicat pe Actualizat pe

Facem asa: eu repet doar ca Moromete e un prieten foarte bun care mi se spovedeste, ca unui popa, vizavi de tumultul sentimental-erotic ce-i umple viata. De parca altceva n-ar mai face in rest. Dar va spun sincer ca face, ca e om cu mai multe activitati cotidiene serioase decat media. Detalii in plus, ca sa stiti ca tipul chiar exista, gasiti in urma, aici si aici.

Episodul asta e anuntat inca de saptamana trecuta. Asa ca m-am intalnit cu Moromete la o bere si o merdenea. M-a invitat pe la el pe la serviciu. E, intr-un fel, corporatist. Dar artist, nu s’ cum sa va explic ca sa nu va dati totusi seama unde lucreaza si cine-ar putea fi in realitate. 🙂

Am schimbat niste vorbe, am glumit, mi-a cantat ceva (ca-i bun de tot la astea) si am deschis subiectul, ca ma rodea. „Ia zi, Moro, cum e cu ultima dubla cucerire?”

„Doctore, nu te-am mintit cu nimic la telefon. Iubesc doua femei. Una e directoare de banca, are vreo treizeci si ceva de ani, iar cealalta e… femeie de serviciu.”

„In banca directoarei?” am glumit eu, stiind deja din teasing ca nu.

„”Nu, bai doctore… Daca-ti vine sa crezi… e femeie de serviciu pe-aici… prin cladirea asta.”

„Pfuaaaa!…” Nu, nu m-am putut abtine; m-am uitat in jur, incercand sa vad pe cineva care pune aspiratorul si s-o salut: „Saru’ mana, iubita lu’ Moromete!”. Dar eram numai noi doi.

„Doctore, te rog eu mult: nu mai spune, frate, la nimeni, ca vor rade colegii de mine; ei nu inteleg firea mea boema si deschisa noului, deschisa artei… Chiar si datul cu matura poate fi o arta, nu? Si apreciez.”

Incercam sa nu rad, nu se cadea. Dar am bufnit. „Esti nebun, prietene! Mi-e imposibil sa raman serios. Pe de alta parte, dragostea nu stie carte, cunosc proverbul.”

„Asta era cu p…, dar ai vrut tu sa fii elegant…”

Si-a inceput sa-mi povesteasca despre (initial) doamna Silvia, directoarea de banca. „Stii cum am cunoscut-o, doctore? La o petrecere corporatista organizata de firma ei, undeva la munte. Patronul hotelului m-a invitat sa le cant ceva de inima albastra, de joc modern, de voie buna… sa fac atmosfera, stii tu. Si m-am dus, ca era in weekend, nu-mi strica un ban in buzunar, picat din mana bancherilor.

Cand am ajuns acolo, mi s-a dat camera de hotel si m-am bagat repede la un dus, apoi in pijamale, hotarat sa trag un pui de somn ziua, in amiaza mare. Vroiam sa recuperez, fiindca pierdusem multe nopti in ultima saptamana. Imediat ce-am iesit de la dus, in chiloti si tricou de somn fiind, pac! se deschide usa camerei si ma trezesc peste mine cu doua doamne. „Au!” am facut si nu stiam daca sa-mi acopar ceva ori ba. „Au!” si ele; dar nu plecau nici moarte.

-…Nnne scuzati… camee…ra asta ne-a fost ree…partizata, incercau ele sa se explice.

-Camera asta?! m-am mirat eu. Si mie la fel. Deci ce facem?

Femeile s-au tras dincolo de pragul usii, una a chemat pe cineva din hotel si, cu scuzele de rigoare, m-au mutat pe mine intr-o alta camera. Cica se facuse o „regretabila eroare”. Eh, n-ar’ nimic, stii tu ca eu sunt intelegator la faze de-astea.

Seara a fost chiar frumoasa. Lumea a mancat, a baut, s-a distrat, iar eu chinuiam chitara sub privirile unor doamne si domnisoare pentru care am cantat inclusiv ceva care le-a mers la inima. Ma tot apuca ameteala privind la o doamna tinerica, functionara de banca, la vreo 24-25 de ani, plina de viata, cu mult zambet pe buze, cu chef de glume si lipicioasa foc. A, si maritata, cu sotul dupa ea, uitasem. 🙂 Chiar daca am simtit-o aprinzandu-se, nu m-am putut apropia, nu mi-am permis… Era, insa, o alta doamna bruneta… una dintre cele doua care navalisera peste mine in camera, la sosire… ajunsa la varsta cand punctul G explodeaza realmente sub atingerea potrivita. Directoare de sucursala intr-un oras… nu scrie pe blog care oras, te rog. Ma privea discret, dar insistent. Nu-mi era deloc indiferenta, insa cum era sa aspir la o directoare serioasa de banca?… Frumoasa, doctore!… si cu niste forme atat de bine definite, incat, daca inchideam ochii o secunda, ma inchipuiam cu sanii ei strivindu-mi buzele… apoi deschideam ochii si cadeam trist in realitate.

Tarziu in noapte am mers, rand pe rand, la culcare. Dimineata am iesit din camera cu gandul sa fumez o tigara pe balconul de pe hol. Acolo… cine crezi ca era? Stiu ca stii 🙂 : directoarea de banca. O lumina soarele de iarna intr-un mod ca-mi venea s-o adulmec, s-o mangai toata cu obrajii, sa ma pierd printre formele ei si sa ma prefac ca nu-i aud gemetele retinute… Daca erai acolo, faceai niste poze… mmm…

Am schimbat doua-trei vorbe, i-am cantat ceva din suflet, fara chitara, si m-am trezit cu ea in brate. Nici nu stiu ce ne-a impins in pozitia aia. Poate vantul… Cantecul i l-am terminat cu un fragment din Hamlet, unul zis neobisnuit de duios, de dragastos. Imi auzea soaptele din ce in ce mai greu, asa ca isi tot lipea urechea de buzele mele, iar parul bogat si matasos, ca in reclamele la Head&Shoulders, imi invelea fata de nu ma mai puteam desprinde.

-Bem o cafea la mine in camera? Am acolo si chitara…

Imi batea inima de parca aveam 18 ani, doctore. Dar n-a vrut, m-a refuzat politicos:

-Nu, stau cu o colega si nu vreau sa nastem barfe. Sunt femeie maritata, am un copil… Nici nu stiu cum de am cazut asa usor in bratele tale… Dar am cazut, e greu sa rezisti muzicii, poeziei, zambetului curat… Mai spune-mi cateva versuri, te rog…

M-am conformat, simteam ca am miere pe buze. Dupa doua versuri, ne sarutam cu asemenea pasiune, incat o menajera ne-a luat pur si simplu prin surprindere cand ne-a dat timid <buna dimineata>.”

Moromete s-a oprit o clipa visator, dar l-am trezit repede. „Si cum v-ati mai intalnit voi dupa aia, desi va desparteau cateva sute de kilometri?”

„La vreo patru zile ma trezesc cu un sms: <Sunt S. Cand poti, suna-ma sa-mi spui un vers…> Simteam cum mi se face brusc foarte cald. Am sunat-o. <Stii care S, domnule?> m-a luat ea in primire.

<Mi-e greu sa uit o asemenea voce, draga mea Silvia.>

Doua saptamani mai tarziu, venea in Bucuresti, pentru o conferinta nationala a BRD. Se cazase la un hotel de 5 stele si ma astepta in vizita. Doctore, sa fiu al naibii daca nu s-a intamplat ca intr-un film cu nea Marin Miliardar! M-am dus acolo cu un buchet mare de flori aprinse la culoare la fel ca mine la fata. Nici nu stiam ce-o sa-i zic portarului daca ma intreaba pe cine caut. Dar m-a asteptat femeia la lift ca si cand plecasem din hotel cu o ora in urma si nu ma mai intorceam odata. Iti dai seama ca ma imbracasem si eu ca pentru o directoare, scrobit si elegant. 🙂

N-am apucat sa ajungem in camera. In lift a inceput harjoneala. Inainte de a intra pe usa camerei, mi-a barat drumul cu un picior gol pe care si l-a sprijinit hotarata in perete. M-a impins pana ce n-am mai putut opune rezistenta. Nu stiu de ce, dar chiar opuneam. Intrasem in joc. M-a lipit de zidul rece, m-a sarutat apasat si si-a desfacut bluza cu o singura miscare, strivindu-ma cu sanii mari, goi si obraznici.

In camera ne-am dezlantuit. Doar vreo 20 minute adunate am stat de vorba; in rest, ne-a pus Cupidon la treaba de-mi pierdusem energia pentru o saptamana. Iti spun, doctore: doi insi daca eram acolo cu ea si tot nu cred ca ne plictiseam!

A doua zi s-a intors in orasul natal. Dupa 3 saptamani, vine iar. Acelasi hotel, acelasi gen de intalnire. De data asta n-am mai avut flori, fiindca m-a luat prin surprindere: <Sunt in Bucuresti, vii?”. Cum era sa nu ma duc?! Fara haine speciale, fara nimic. Am gasit usa camerei intredeschisa. De alaturi tocmai iesea un strain cu nasul spart: <Hei, mister… can you help me?>. Sa-mi fie rusine, dar am intrat fuga in camera Silviei, prefacandu-ma ca n-am auzit. Cine stie ce naiba intalniri si discutii mai apareau ulterior…

In camera, Silvia vorbea la telefonul mobil. Cu sotul, cred. Zic sa n-o deranjez, asa ca ma bag la un dus. Dupa 20 de minute, ies si o gasesc… vorbind la telefon. Merg putin pe balcon… intru inapoi, dar ea tot nu mai termina. Imi pierdusem rabdarea. Dau sa ma imbrac si pac! incheie femeia convorbirea. Decat <buna-buna> am apucat sa ne spunem. Au urmat doua ore incheiate de tavaleala, saruturi, versuri imprastiate printre gemete zgomotoase si noptiera, scaun, veioza rasturnate fara mila in jurul nostru. Mmm… femeia la treizeci si ceva de ani, doctore… m-a pus pe jar… dar l-am stins impreuna de n-aveam aer!

Am tot vorbit la telefon in zilele de dupa, iar acum astept din nou vizita ei in ultima sambata din februarie. Trebuie sa recunosc ca mi-a…” Ii suna mobilul. Si-l scoate usor incruntat, deranjat ca l-a intrerupt din povestit. Apoi se lumineaza vazandu-i display-ul si imi face semn insistent sa nu plec, desi ma ridicasem in dorinta de a-i oferi intimitate.

„Buna, iubita! se adreseaza Moromete persoanei de la celalalt capat al „firului”. Uite, ma invarteam printre niste amintiri fierbinti… Tu ce faci?”

Intr-un minut mi-am dat seama ca nu e Silvia, ca e tot o iubita si ca e… femeia de serviciu, n-avea cine altcineva.

„Oana, draga mea. De cate ori te aud, am impresia ca am sunat la linia erotica! Da, stii asta.”

Conversatia devenise repede una interzisa minorilor. Moromete m-a tras alaturi si mi-a pus brusc telefonul la ureche. Cu toata jena, de parca femeia ma vedea, nu reuseam sa ma desprind si sa ies din birou.

„Moro, stii ca te iubesc si ca nu-mi pasa daca tu ma suni rar, daca tu nu ai timp de mine atat cat as vrea. Important e sa te aud, sa te intalnesc si sa citesc pe chipul tau o satisfactie asa cum pe a sotului meu nu am citit niciodata! Revelatia mea suprema e cand te sug, iar tu te termini cu o injuratura apriga de placere mare mare.”

Ce a urmat semana clar a linie erotica. Nu-mi venea sa cred. Oana… doamna Oana… tanti Oana te baga in boala inca de la telefon; nu rezistai daca te invita la o cafea. Mai ales cand stiai de la Moromete ca e blonda, miniona, slabuta, cu sanii tari si buzele intr-un freamat sexy permanent.

Am rezistat cateva minute sa ascult discutia lor, cu promisiunea ca niciodata nu voi dezvalui cuiva adevarata identitate a personajelor. Iar eu sunt om de cuvant.

Pentru ca m-am lungit prea tare aici, cred ca mai bine va povestesc idila cu femeia de serviciu intr-un episod viitor. Macar sa fi avut voi rabdare pentru o lectura completa…

15 gânduri despre „Sexperiente (10): Dubla executie

    mirunaelia a spus:
    februarie 20, 2010 la 9:59 am

    iar ne-ai lasat cu ochii in soare. macar povestea a fost relatata pe jumatate. ii cam place lui Moro adrenalina.

    drstoica a răspuns:
    februarie 20, 2010 la 10:28 am

    E viata lui. Se imbata cu adrenalina ca altii cu vodca. 🙂 Eu ma minunez, rad, imi revin de fiecare data. Il cunosc f bine, insa povestile lui de viata sunt maxim de picante. Iti dai seama ca detaliile unei intamplari sunt si mai multe, insa nu vreau sa ma lungesc in exces pe-aici, fiindca plictisesc lumea.
    Dealtfel, Moromete mi-a zis ca i-ar placea ca la batranete sa-i apara un volum de memorii tip Casanova. Eu sper sa-l conving mai devreme. Ca l-as scrie cu lux de amanunte, absolut interzis minorilor, si plin de viata. PLIN. Pfff…

    drstoica a răspuns:
    februarie 20, 2010 la 10:32 am

    A, si-am sa povestesc f curand si partea a doua a intamplarii, promit. Pana nu-i uit detaliile. 🙂

    mirunaelia a spus:
    februarie 20, 2010 la 11:04 am

    chiar sunt curioasa. oricum vad ca ce era mai interesant ai lasat la urma. adica „femeia de servici”. ca in filmele alea bune. cand e mai interesant baga astia publicitate.

    eugenia a spus:
    februarie 20, 2010 la 11:43 am

    Doctore,tu esti poet..Si inca unul de calitate..Pai citind aventurile lui Moro,aveam impresia ca privesc un film erotic(de calitate)si m-am incalzit..Sper sa ti se dea exclusivitatea pentru a scrie memoriile lui Casanova-Moro,eu voi cumpara mai multe exemplare,promit..Traiasca viata,traiasca dragostea prin ochii lui Moromete…Si sper sa gasesti si o ,,Moromeata”care traieste acelasi scenariu insa cu doi barbati..Ar fi la fel de instructiv…Cunosc eu una da’ nu acorda interviuri,pacat..Repede:partea a doua!

    drstoica a răspuns:
    februarie 20, 2010 la 12:02 pm

    @mirunaelia: Vezi? Am publicitate chiar si pe vreme de criza! 🙂 Iar partea a doua vine cu scene de sa te tavalesti singura prin pat.

    @eugenia: Multumesc de apreciere. E important ca am ce scrie, ca altfel, degeaba poezie. 🙂
    Nu-mi povestesti ceva pe mail si eu promit ca sursa va ramane vesnic anonima? Nu vrea persoana sa acorde interviuri? Acorda-mi tu unul! 🙂

    ce-ti doresc eu tie a spus:
    februarie 20, 2010 la 2:44 pm

    Doctore eu m-am prins cine e Moromete asta. Este fostul tau coleg de emisiune care a avut saptamana trecuta ultima emisiune dimineata pe postul de radio ala pop-rock,si care a avut-o invitata pe fatuca aia care canta melodia cu ploile infernale. P. Sayling (asta ca sa nu ajut la descoperirea lui Moromete) 😉

    femeiadeservici a spus:
    februarie 20, 2010 la 3:21 pm

    mare idila cu doamna banchera zici tu…astept si eu sa vad cum e cu stersul prafului si maturatu’ celeilalte doamne din poveste

    drstoica a răspuns:
    februarie 20, 2010 la 3:47 pm

    @ce-ti doresc: E cam greu sa-ti dai seama cine-i Moromete cu adevarat. Inca n-ai ghicit, e o incercare, try again! 🙂 Nu. Cred ca ar trebui sa cunosti macar domeniul principal in care lucreaza omul si-apoi, s-ar putea sa te apropii usor, usor. Dar iti dai seama ca n-o sa te ajut. 🙂

    @femeiadeservici: E interesant, e suprema experienta. 🙂

    drstoica a răspuns:
    februarie 20, 2010 la 6:42 pm

    A, in situatia in care se nimereste pe-aici cineva care-l cunoaste bine pe Moromete si-i dezvaluie adevarata identitate, fara suparare, am sa sterg comentariul. Nu facem concurs de cine ghiceste personajul. Ok? Mersi de intelegere.

    andrathoughts a spus:
    februarie 20, 2010 la 8:43 pm

    Mi-a placut povestea, nici nu mi s-a parut lunga asa de captivanta a fost :)) Dar asteptam sa continue Moromete de povestit. Ce s-a mai intamplat? 😀

    drstoica a răspuns:
    februarie 20, 2010 la 9:09 pm

    @andra: Pfuuu… dar ce nu s-a mai intamplat! To be continued! Soon. Very soon! :))

    eugenia a spus:
    februarie 20, 2010 la 10:42 pm

    Aprecierea e sincera,(de altfel,faci rime reusite,citez:,,e important ca am ce scrie ca altfel,degeaba poezie”)…Acum ma intreb daca este fie corect, fie prudent ,fie necesar sau toate la un loc,sa vorbesc despre ,,Moromeata mea”…Astept episodul cu femeia de servici ca sa ma decid..

    […] Directoarea de banca. Se intalneste cu ea odata la o luna, doua. Vine femeia in Bucuresti si-l poarta pe Moromete prin cele mai frumoase taine ale sexului. Si nu jumai. “Doctore, te rog sa ma crezi ca de femeia asta n-as putea sa ma despart foarte usor. E… deosebita, e de o eleganta iesita din comun. Suntem tot timpul pe aceeasi lungime de unda. Ne salutam dimineata in versuri prin sms si intelege perfect ca atunci cand nu e ea aici, pot fi altele care sa se inghesuie in inima, dar mai ales in patul meu.” […]

    […] doua zile inainte, il suna directoarea lui de banca. “Moro, vin cu fiica-mea la […]

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s