Sexperiente (4)

Publicat pe Actualizat pe

Tocmai am vorbit cu el la telefon. Cu Moromete. Stiti, Moromete al meu, cel vesnic indragostit si patit ca nimeni altul. Personaj 100% real, pe care nu trebuie decat sa-l povestesc, fara sa-l mai „infloresc” ca sa dea bine in ochii cititorului. 🙂

Intr-o zi pleaca omul de la serviciu. Iese in strada din cladirea care-i mai mancase cateva ore din viata si face click, de la distanta, cu telecomanda indreptata inspre masina. Privirea ii ratacea vesela pe strada. Din intamplare, o blonda purie, anexata unui domn de calitate estetica inferioara, l-a ochit si i-a zambit. Moromete continua sa absenteze, cu gandul departe si privirea imprastiata la intamplare. Abia cand s-a apropiat de masina, iar blonda si domnu’ i-au facut loc sa treaca, Moromete a simtit in nari parfumul scump de la Chanel. A privit-o elegant pe femeie si a descoperit-o nu tocmai frumoasa, dar pur si simplu „buna”, in limbajul de cartier. Imbracata cu stil, de o eleganta evidenta si atasata unui nene despre care Moromete se intreba „ce-o cauta asa femeie cu asta, frate?”. Cei doi incercau sa prinda un taxi din zbor. Faceau cu mana cand li se parea ca trece unul disponibil, dar nu oprea nimeni.

Moromete a urcat in masina. A pornit motorul si s-a razgandit. Ori s-a gandit el mai bine. A coborat pe jumatate de la volan si i-a intrebat pe respectivii: „Mergeti cumva in directia aia? Spre Universitate?”. „Spre”, i-a raspuns cucoana cu o decenta care nu va caracteriza niciodata o pitipoanca. L-a cucerit pe Moromete. „Va duc eu daca vreti. Merg in aceeasi directie.” Si taxiul de ocazie s-a umplut de lume. Femeia urcase langa el, pe locul mortului. Barbatul se asezase cuminte pe bancheta din spate si isi freca mainile ca nu mai trebuia sa dea bani pe un taxi obisnuit.

Au intrat in vorba. Intr-un moment cand domnu’ scruta cu privirea trecatorii grabiti, Moromete i-a strecurat femeii o intrebare politicoasa, cu un amestec de interes sincer si admiratie de bun simt: „Un numar de telefon pentru altadata se poate? Sunt pasionat de versuri, muzica si conversatii la o cafea buna.” Blonda, trecuta serios prin viata, l-a privit ca pe un copil indraznet, dar nevinovat. Nu lasa sa se vada, dar era impresionata. A scos din poseta o carte de vizita si i-a intins-o lui Moromete fara nicio fereala. Parca nici nu conta ca in spate statea un barbat pe care Moromete il vazuse cu ea. Dar pe buna dreptate nu conta. Fiindca nu aveau nimic sexual/sentimental in comun.

A doua zi, cafeaua buna adunase in jurul sau blonda si noul barbat din viata ei. Parea o cafea atat de mare… N-au avut rabdare sa o termine. Au dat fuga sa-i arate ea unde sta. Fix pestre drum de serviciul lui. Ce coincidenta… poate fericita! Urma oare o aglomeratie plictisitoare de vizite la orice ora din zi si din noapte?

„M-a rupt, doctore!” imi povestea Moromete dupa vizita la doamna Tamara. N-o chema Tamara, dar haideti sa-i zicem asa. Sincer, nici nu mai stiu cum o chema cu adevarat. De atunci, telefonul lui Moromete suna vesel din cand in cand. Fara o frecventa constanta. Iar Moromete savureaza la maxim vocea blonda, si-o aduce aproape cu totul si-i recita pana ce orgasmul devine incomparabil. „Ma urca pe pereti, doctore!” ofteaza Moromete de placere numai cand isi aduce aminte. „Are o casa frumoasa, cu interior de epoca, parca. Ma trec fiori de placere imediat ce pun piciorul in sufrageria cu mobila din lemn scump. Am simtit impreuna racoarea mobilei pe care ne-am tavalit cu aceeasi pofta de fiecare data. Ii spun versuri in soapta si in soapta imi multumeste. Ne facem una cu masa pe care de obicei stau tacamuri de argint. Nu mai sunt un pusti, insa femeia asta imi preda de fiecare data o lectie de sex fantastica! Totul decurge ca intr-un film cu Emanuelle. Balzac ar fi invidios sa vada ca n-a apucat sa scrie astfel de scene. Are o piele fina si moale. Nu Balzac. 🙂 Imi da voie sa o adulmec incet pe tot corpul. Tresare des. Totul curge firesc… cald… placut.” Apoi, se despart, iar el asteapta un nou telefon din partea ei. Care va sa vina dupa una… doua… poate trei saptamani. Din ce in ce mai rar, dar cu aceleasi urmari… infioratoare.

Tamara, Tamara…

11 gânduri despre „Sexperiente (4)

    miki a spus:
    septembrie 19, 2009 la 9:13 pm

    in ordinea asta, pe masura ce citeam textul:
    – bai nene! am si eu nevoie de un moromete pentru blogul meu!!
    – coios moromete, asta. pai daca mosulica din spate ii tragea o scatoalca peste ceafa, nu mai apuca el sa simta…
    – O VREAU PE BLONDA AIA ACUM!!!! 😀

    miki a spus:
    septembrie 19, 2009 la 9:14 pm

    fara virgula intre moromete si asta, dar m+am emotionat, ma intelegi..

    drstoica a răspuns:
    septembrie 20, 2009 la 7:35 am

    Din pacat, Moromete n-are decat doua surori, ca as fi vorbit cu el sa-si antameze fratele pentru blogul tau. Dar daca platesti bine, ti-l imprumut pe Morometele meu. 🙂
    Mosulica sa stii ca nu era chiar mosulica. Nici tipa nu era o pustoaica. Purie, dupa cum scriam mai sus. E o tanti la vreo 40 de ani, dar meseriasa foc la infatisare. 🙂
    Nici nu stiu cum sa te ajut mai repede. Sa-ti fac rost de numarul blondei? Mai poti astepta o zi, doua, mai rezisti?? 🙂

    miki a spus:
    septembrie 20, 2009 la 10:23 am

    pai nici n-am zis ca as fi inteles ca e pustoaica! de fapt, era evident ca nu.
    mai rezist, ce sa fac!

    ….dar daca nu ma vrea?!?!

    drstoica a răspuns:
    septembrie 20, 2009 la 10:48 am

    Stii cum e: nu poate, o ajuti; nu stie, o-nveti; NU te VREA, o obligi! 🙂

    miki a spus:
    septembrie 20, 2009 la 5:06 pm

    bag de seama ca nici tu nu esti tocmai lipsit de experienta de viata! :))

    drstoica a răspuns:
    septembrie 20, 2009 la 7:27 pm

    Dar si cand m-oi face baiat mare… 🙂

    […] (12): Am intalnit si hormoni fericiti Gata, de-acum stiti cine e Moromete al meu, trec direct la subiect. Ce nu stiti inca, dar va spun eu acum… nici nu stiu cum s-o […]

    […] majorele de pe lume… sa iubesc femeia mai mult, mai bizar si mai cu spor decat o face Morometele meu in viata-i de zi cu […]

    Dulce Deea a spus:
    decembrie 29, 2010 la 4:23 pm

    De unde le inventezi, doctore :)?

    drstoica a răspuns:
    decembrie 29, 2010 la 5:39 pm

    Chiar pot sa-mi dau cuvantul ca povestea asta e pur adevarata. Ce dai ca sa-ti dovedesc? 🙂

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s