Doamna Goe

Publicat pe Actualizat pe

Am venit cu trenul de la Ploiesti la Bucuresti. In compartiment, o tanti imbracata multicolor tinea deschisa in mana o carte despre tot felul de secrete moderne, un fel de Libertatea in 250 de pagini.

Si a venit „nasul”. Toata lumea si-a pasat biletele, omul le-a taxat, numai tanti multicolor imbracata, blonda, corpolenta si prea generos dezvelita pentru niste forme batraioare ca ale ei n-a avut ce scoate. Ducea pe mana o geanta de mall, alba, de vreun metru patrat. In clipa cand s-a bagat in ea sa caute, am crezut ca vrea sa se piteasca. 🙂 A rascolit multimea de obiecte continuta, insa timpul trecea, rabdarea nasului se termina, iar femeia biletul tot nu-l gasea. 50 si ceva de km a durat cautarea. Inainte sa apara Gara de Nord in peisaj, dupa cateva telefoane cu „draga, tu stii unde mi-e biletul de tren, ca nu-l gasesc?”, domnul Goe in varianta feminina a scos victorios/oasa capul din geanta! Prezentii in compartiment au zambit usurati, au aplaudat in gand, iar nasul s-a cam ofticat ca nu l-a rugat pe el mai devreme sa rezolve problema biletului la 30% din pret.

Un gând despre „Doamna Goe

    andrathoughts a spus:
    iulie 19, 2009 la 4:24 pm

    Ah voi nu ne intelegeti pe femei! E greu sa arunci un bilet minuscul de tren intr-o poseta plina ochi cu farduri, chei, telefoane, oglinda si cate si mai cate. Normal ca nu l-a gasit imediat:P Mi-a placut faza cu aplaudatul in gand:D

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s