Zi: mai 21, 2009

Tiesto are frati proaspeti, vreti? :)

Publicat pe

Tiesto al meu s-a facut de vreo 9 luni. Era cazul ca maica-sa, fidela unui Norvegian de Padure, sa reintre in prenatal. 🙂 Cu acelasi motan, respectiva a mai reusit 2 flacai si 2 domnite. Plus 4 adoptati. Cand am trecut pe la ei pe-acasa, nu mai ramasesera decat 5. Acum sunt doar 3. Se dau ca painea calda. Ca-s frumusei, activi si in plus stiu bine la litiera. Daca mai vrea cineva, imi zice si eu transmit mai departe.

Iata cate ceva din viata lor.

DSC_0262sm

DSC_0237sm

DSC_0427sm

DSC_0289sm

Ochi in ochi

Publicat pe Actualizat pe

Inca o tura pe la Bride Parade. Niste mirese pe care le-am privit in ochi, ca sa ne citim gandurile. 🙂

DSC_7546csm

DSC_7555asm-

DSC_8341asm

DSC_8093asm

DSC_8067asm

DSC_7606asm

Cuibul de Vrabie

Publicat pe Actualizat pe

Bai, astia chiar muncesc la Stadionul ala National. Daca era un bloc, pana acum il terminau deja. Sau cel putin asta e impresia cand vezi ca au iesit cu constructia la suprafata, tinand cont ca totul porneste din adancime; asa a fost stadionul si inainte. Bine, au iesit la suprafata doar pe ici, pe colo, cat sa faca impresie. 🙂

Te uiti cum se pregateste finala Europa League din 2012 si-ti vine sa canti: „Macarale… ard in soare argintii… Macarale… in zori de zi!”. 🙂 Ce nu face Mircelu Sandu ca sa stapaneasca el fotbalul romanesc pana la cele mai adanci batraneti…

DSC_0528sm

Vom avea si noi un „cuib” precum chinezii care si l-au facut pentru Beijing 2008. Dar al nostru nu va fi unul de 100 000 de locuri, ca ar trebui sa darame cateva blocuri in jur pentru asta. Al nostru va fi asa un… Cuib de Vrabie.

Deocamdata, „fotbalistii in timpul liber” se desfasoara pe Maracana din vecinatatea stadionului. 🙂 E un fel de Liga Campionilor Muncii-Titan-Pantelimon. 🙂

DSC_0548sm

DSC_0549sm

Femeie frumoasa, fuga sanatoasa

Publicat pe Actualizat pe

Ultima sedinta cu gasca Pro Fm-ului s-a tinut pe terasa de la Planet. Un restaurant de prin Iancului, ca e vara si ca ne place.

S-au discutat lucruri programate si s-au golit beri solicitate. Apoi, din vorba-n vorba, colegul Tzurla, adica I. Marinescu, s-a apucat sa povesteasca amintiri din copilarie. Din copilaria altora. Vreo 10 mini-indivizi.

Cu mai multi ani in urma, pe cand Tzurla stia de radio doar din auzite, dar se afla ca inginer intr-o vizita de lucru la Baia Mare, a iesit cu o localnica la un strop de bere. Fata simtise miros de barbat proaspat in oras si s-a gandit sa dea o tura cu el prin Centru. Dupa doua, trei vorbe si un strop de bauturica, dupa ce s-o mai fi intamplat in completarea lor, Tzurla a luat drumul casei cu chirie. Pe o strada nici mai lunga, nici mai ingusta decat altele, hop! un stol de copii. Maxim 12 ani, cica. Si l-au luat la intrebari. Cu pietre, cu nisip in ochi si cu ploaie de suturi venite de nicaieri. Tzurla orbecaia printre pici si incerca sa devina Omul Invizibil. Nu i-a iesit, asa ca a prins viteza incotro a vazut sau n-a mai vazut cu ochii mai ceva decat Alonso cu masinica lui de F1.

Fugea Tzurla al meu si se minuna cum pot niste copii sa-l faca de ciocolata. Cand s-a vazut in siguranta, a si zambit. „Mama, ce spaima si ce fuga sanatoasa!” Acum povesteste razand intamplarea. N-are complexe, n-are prejudecati. Parca e Creanga zicandu-ne despre „La cirese”. Doar colegul Sara sa nu fie pe aproape, ca intervine sa taie zambetele: „Frate, cum p..a mea sa te bata niste copii de maxim clasa a patra?!? Hai, frate, nu zice, mai bine taci!” :))

PS: Tzurla e asta de-aici, da?

Lucescu de colectie

Publicat pe

Lucescu senior a devenit asta seara Mircea cel Batran. Sau Mircea cel Mare. In loc sa lupte impotriva turcilor, el a luptat cu si pentru ei. Dar a facut-o atat de bine, incat, la intoarcerea pe malurile Bosforului, din gurile otomane s-a auzit patrunzator binecunoscutul refren „I love you, Luce!”. Si erau mustaciosi care tineau cu Besiktas, Galatasaray sau Fenerbahce, toate din Istanbul, rivale pana la moarte si dincolo de ea.

Pe unde a trecut, Lucescu a cam sfintit locul. Nu e vreun arhanghel. E doar de treaba. La propriu si la figurat. Si-a iubit, respectat si ajutat Romania, a facut performanta in Turcia, a fost laudat in Italia, iar pe 20 mai 2009 a condus minerii portocalii spre intrarea in manualul de Cupe Europene.

N-ar fi fost si mai frumos daca Lucescu triumfa cu o echipa romaneasca? Asa, o sa-l pupe ucrainiencele alea blonde pentru ditamai trofeul, in loc sa se dea mari cu el Mircea Sandu sau Mitica Dragomir.

Asta seara, Lucescu senior s-a umplut de succes cu Shahtior Donetk. 2-1 cu Werder Bremen si a plecat acasa cu 15 kile de aur in portbagaj. Atat cantareste Cupa UEFA. Iar de la patronul Rinat Ahmetov va mai primi vreo cateva sute de mii de euro. Fara numar, fara numar!…

In urma cu fix 14 ani, luam si eu un autograf de la Mircea Lucescu pe buletin. Stiu, nu era legal, dar n-aveam alt suport mai ca lumea. Intre timp, mi-au facut astia carte de identitate. A trebuit sa le dau buletinul vechi. Doar ca am rupt fila cu autograful omului si am pus-o bine. Atat de bine, incat n-am mai gasit-o niciodata. 🙂

luce-cupaPoza mi-am permis s-o copy/paste de pe site-ul Prosport. Senchiu, da? 🙂