Tudor Gheorghe cel Perfect

Publicat pe Actualizat pe

tudor gheorgheNumele asta as vrea sa sune a Stefan cel Mare. Sau a Mihai Viteazul. Nu a Babi Minune sau Florin Fermecatoru.

Pentru ca am fost in seara asta la Tudor Gheorghe. Nu acasa. La Sala Palatului. „Mahalaua Mon Amour”. Un spectacol fantastic. Actor, cantautor, om dedicat cu totul artei de vreo 40 de ani incoace. Oare facatorii autohtoni de stand-up comedy l-or fi vazut vreodata pe Tudor Gheorghe in spectacol? Nu cred, fiindca, in Romania, comedia stand-up e praf, e jalnica, nu razi, te enervezi. Textulete mediocre (in general), vulgaritati gratuite si interpretare sub nivelul marii.

Olteanul pe care eu l-am consacrat sufleteste in vremea cand rupea gura targului cu „Muicaaa, noi suntem un neam…” a cules si reprodus in stilu-i caracteristic 20 de „cantece de mahala”. Suna frumos. Nu lautaresti, nu altfel. De mahala. Pentru ca din mahala vin si lautarii adevarati – etnicii care n-au egal in meseria asta, dar si romanii care s-au nascut, au crescut acolo si canta total diferit de restul lumii.

Pe cuvantul meu, face furori Tudor Gheorghe cu repertoriul asta! Sa nu credeti ca a dat-o in prostii. E arta curata; canta exact asa cum stiti ca o face. Cantece preluate de la altii. De la Anton Pann, aducatorul manelei autentice in Romania. Adica un strop de Balcani, cu mult aer bizantin, cu Orient popular si chiar cu firimituri grecesti curate, pe care maestrii lautari le interpreteaza intr-un mare fel, bine adaptate specificului bastinas.

Eu cand aud acordeoane si niste tzambal, nu mai sunt bun de nimic. Ma dau pe spate, ascult si tremur. E tare placut. Si nu trebuie neaparat sa pun sticla de vin la gura ca sa intru in transa, desi Tudor Gheorghe o recomanda calduros. 🙂 Nu stiu de ce dracu’, dar mi-au dat lacrimile ascultandu-l pe oltean. Adica stiu de ce, dar nu mai conteaza.

Cand aud „La Chilia-n port”, derulez in minte tot romanul lui Marin Preda, „Cel mai iubit dintre pamanteni”. Filmul cu regretatul Stefan Iordache e, de asemenea, genial! Noaptea, daca ma trezesti din somn, iti recit o gramada din el.

Si ce voce are Tudor Gheorghe… Cat toti Akcentii, Elenele, Andreele si Laurentii la un loc. (Ma scuzati de comparatie.) Iar intre cantece, zambesti. Razi. Razi romaneste, sanatos, uitand de Vacanta Mare sau de alti reprezentanti ai umorului modern, comercial, agresiv. Imi doresc ca intr-o buna zi sa ma ia cineva si sa-mi spuna: „Ba, gata, nu mai scrie d-astea cu Elena Baselu, cu Iri Talambeanu, cu Nikita Nascatoarea!… Nici pentru radio, nici pentru televiziune. Scrie una ca lumea despre ce vrei tu. Un scenariu de film curat. Il facem pentru cateva mii de oameni, dar il facem.” Vise, taica, vise!…

Tudor Gheorghe pastreaza totusi amaraciunea de a nu mai fi invitat prin studiouri de televiziune, prin emisiuni care nu mai exista. Il simti ca, sub umor si ironie fina, ascunde un regret. Vorba lui este: „De fapt, astia ma cheama, dar n-am unde sa ma duc. Pe Hepilica lu’ Marutza? Nu, mersi, nu-i de bun augur. A fost saracul Ion Dolanescu si la trei zile dupa… A fost Gigi Becali si a doua zi dimineata l-a saltat DNA-ul. 🙂 Unde sa ma duc? La Capatos? Sa ma vad cu Ogica si sa avem discutii din Schopenhauer in privinta hazardului si-a intamplarii? Sau poate vine Nikita si cine stie cu ce-o supar! Ma mai aleg si cu gura stirba. 🙂 Sau ma duceam la Mihaela Radulescu. Nu m-am mai dus. Nu mai am varsta! 🙂

Citeam, intr-o publicatie cotidiana, recenzia acestui spectacol. Cum ca  la final, cantand „Foaie verde, mar domnesc”, Tudor Gheorghe a facut totusi „o greseala, gustata insa de public: Am iubit cand aveam viata/ Si romanca si tiga.. armeanca”. Nu, n-a fost greseala, fiindca a refacat-o fix la fel si in seara asta.

Mi-era tare dor de o asemenea inlantuire de momente. Mi-e dor de petrecerile alea in care imi canta Nelu Ploiesteanu in timp ce goleam pahare cu prietenii cei mai buni. Sa traiesti, nea Nelule, stiu ca nu citesti bloguri! Ce om e batranelul asta cu acordeonul lui meserias, pe care l-am remarcat prima data si mi-a ramas la inima in acelasi „Cel mai iubit dintre pamanteni”!…

Am inteles ca „Mahalaua Mon Amour” va aparea curand si pe DVD. Nu sunt sigur ca spectacolul transmite aceeasi stare vazut pe un mic ecran, dar eu il vreau. E o picatura de bine intr-o agitatie contemporana bolnava si de aceea vi-l recomand fara nicio retinere.

Stiu, articolul asta a parut plictisiror, dar l-am scris ca sa-mi mai spun o data mie cat de tare mi-a placut in seara asta la Tudor Gheorghe.

3 gânduri despre „Tudor Gheorghe cel Perfect

    Alina a spus:
    mai 18, 2009 la 11:01 am

    Buna…Ma bucur ca ai expus tu in cuvinte ce am simtit noi aseara la concert….merita..chiar daca este doar o frectie la picior de lemn la valoarea lui…pentru ca cei care fac azi televiziune au uitat ce inseamna ” MARILE VALORI ALE ROMANIEI”

    andrathoughts a spus:
    mai 18, 2009 la 6:16 pm

    L-am citit tot fara sa respir. Nu m-ai plictisit deloc. Imi place sa citesc ceva scris cu pasiune:)

    loreley64 a spus:
    mai 19, 2009 la 3:08 pm

    mai….te apludasem citind inceptul articolului „Numele asta as vrea sa sune a Stefan cel Mare. Sau a Mihai Viteazul.”..dar cand am citi ca-l compari cu Akcent sau elenele lu’ peste, zau ca m-am infuriat! Si ai grija, sunt olteanca 😉
    Acum serios, Tudor Gheorghe este unic. Exact ca Mihai Viteazu. O voce si un talent ca al lui, mai apar poate peste un secol…la fel ca si regretatul Amza Pelea….si multi altii.

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s