Zi: mai 7, 2009

CS Chelsea Otopeni

Publicat pe Actualizat pe

M-am uitat aseara la Chelsea-Barcelona, iar pana adineauri, la Shahtior-Dinamo Kiev. Liga Campionilor si Cupa UEFA. 1-1 si 2-1.

Pentru primul dintre meciuri cred ca s-au cam epuizat in timp epitetele: galactici, extraterestri, fenomene… A doua partida evocata a fost un fel de Farul-Pandurii Tg-Jiu. Spectacolul a fost salvat de jumatatea ofensiva a invingatorilor: 4 brazilieni in formula de start si inca unul intrat in a doua repriza. Ilsinho e foarte bun pentru 90% dintre echipele vest europene. Wilian e tot un brazilian (de 20 de ani) care a fost conceput, probabil, in timp ce taica-sau dadea cu piciorul in minge. Meritata victoria echipei lui Mircea Lucescu, la care Razvan Rat a jucat din primul pana in ultimul minut. A plictisit Shatior (la fel ca si Kievul), dar in careul advers s-a descurcat bine. Iar Dinamo n-a avut aproape nicio ocazie in afara golului inscris ce-i drept foarte frumos. Fix ca aseara la Londra. Chelsea a ratat, Barcelona nu a existat. Un singur sut pe poarta in 94 de minute si ala s-a transformat in gol. O singura ocazie mare in 180 de minute (tur-retur) si Barca merge la Roma unde si-a dat intalnire cu Manchester United. Nu-s un suporter al fotbalului englez; ba dimpotriva, chiar. Dar de la Mourinho incoace tin cu Chelsea, imi place echipa asta, sunt alb-albastru. Imi place si pentru ca fotbalul englez, care abuzeaza de mingi inalte si angajament pana la exasperare , s-a transformat intr-un hibrid euro-britanic foarte bine pus la punct. Aseara, cu olandezul Hiddink pe banca, Chelsea a parut o motocositoare care nu iarta niciun fir de iarba. A huruit 93 de minute in mod constant, enervant de ritmat pentru adversar si precis ca Dr. Hannibal Lecter in Tacerea Mieilor. Barcelona parea pierduta, iar antrenorul Guardiola facea dovada unei educatii de lux pe marginea terenului, batandu-l zambind pe umar pe Guus Hiddink, la 1-0 pentru gazde.

In minutul 94 s-a crapat terenul sub englezi. 1-1 si Barcelona cea ineficienta merge in finala de la Roma. Da, spaniolii joaca ofensiv, plimba mingea, vor spectacol, au maruntit Realul in weekend (game, set, match: 6-2). Dar n-am vazut deloc spectacolul din careu, plasa portii scuturata de mult laudatul Eto’o, de exemplu, in meciurile cu Chelsea.

In tribune era un pustiulica bine bronzat care plangea in hohote, cu lacrimi de suporter serios. Mai ca-mi venea sa fac la fel.

Daca se termina 1-0 si Chelsea se pregatea pentru finala, mergeam s-o vad la Roma… Asa, parca nu ma mai trage ata.

Cred ca, pe 27 mai, Manchester merita sa mai inghesuie un trofeu in vitrina-i deja plina. Mizez pe ei, nu mi-a placut Barcelona. Poate daca nu o laudau atatia…

Later Edit: Imediat dupa meciul tur de la Bremen, lumea s-a grabit sa dea verdictul: Hamburg SV e in finala Cupei UEFA, dupa ce si-a invins rivala cu 1-0 in deplasare! N-a fost asa. In returul celei de-a doua semifinale s-a jucat un fotbal de Liga Campionilor. Spectaculos! 90 de minute anti-plictiseala. Hamburg a deschis scorul, Werder a intors la 3-1. Oricare dintre cele doua echipe ar fi trimis acasa, in meci direct, Shahtior si Dinamo Kiev la un loc. Rezultat final, Hamburg SV – Werder Bremen: 2-3. Una dintre cele mai frumoase partide ale actualului sezon de cupe europene. Cu un gol perfect valabil anulat gazdelor la 2-1 pentru Werder. Nimeni nu a protestat, nimeni nu l-a batut pe arbitru. 

Si cand te gandesti ca Hamburg si-a inceput campania europeana cu 0-0 acasa in compania Unirii Urziceni… 🙂

Asa cum deja prea ne-a obisnuit – transmisiune impecabila a televiziunii germane!

Pe 20 mai, la Istanbul, vom vedea Shatior Donetk – Werder Bremen. Hai Lucescu!