Zi: aprilie 29, 2009

Politia, in rolul lui Jugaru si Buzdugan

Publicat pe

politiaVorbeam acum vreo doua saptamani cu un comandant de Politie Ruletiera. Pardon! Rutiera. 🙂 Un nene foarte destupat la minte, bine pregatit si intr-adevar preocupat de jobul pe care il are. Nu fusese in tzari straine, dar imi vorbea despre niste chestii destepte pe care le facusera altii in mari orase europene de parca le vazuse acolo cu ochii lui. Adica il interesau, cauta sa afle si sa aplice si in Romania.

Printre altele, imi zicea ca vrea sa instaleze radare false. Adica doar unul din trei, patru sa fie pe bune; celelalte doar sa-i sperie putin pe soferi, sa-i faca mai atenti in trafic si sa-i franeze pe prea grabiti. 🙂 Misto, nu?

(Poza asta am gasit-o si eu pe net, n-are legatura cu subiectul textului, pe bune.)

Am revenit dintr-o alta lume

Publicat pe Actualizat pe

dsc_5812csm

M-am plimbat pentru a doua oara prin capitala Angliei. Nu-s admiratorul infocat al britanicilor. Nu e orasul unde sa-mi fi dorit sa traiesc o viata. Nu m-am indragostit de el la prima vedere ca de alte locuri prin care am mai umblat cand am putut.

Dar Londra e indiscutabil alta lume. Probabil cel mai pestrit oras din Europa. Unic in diversitate, dupa New York, la nivel mondial. Inchizi ochii in Piccadilly Circus, de exemplu, si ti-e aproape imposibil sa spui in ce tzara te afli. Pentru ca in jurul tau, pe 100 de metri patrati, auzi vorbindu-se in mod simultan atatea limbi ca n-ai degete la maini sa le numeri.

Albi, negri, intre, galbeni… De toate culorile, orientarile, mirosurile.

Mandria de a fi altfel i-a facut pe britanici, in special pe englezi, sa devina chiar ciudati de-a lungul istoriei. Doar acolo vezi milioane de masini circuland in acelasi timp pe contrasens. 🙂 Dupa ei s-au mai luat si altii.

robineti-mNu-i doare nicaieri de nimeni in mod special; nu renunta la lira sterlina, desi sunt in UE, iar moneda li s-a devalorizat in favoarea Euro; nu refuza imigrantii din Asia si Africa, cu toate ca Londra e noul Turn Babel al mapamondului. Si nu-i intelegi cand le vezi fiecare chiuveta cu cate doi robineti (ca in fotografie), unul de apa fiarta, altul de apa gheatza, de trebuie sa fugi cu mainile de la un jet la altul ca sa te poti spala si tu ca omul. 🙂

Bineinteles ca la restaurantele fast food, in magazinele mici, in locurile considerate ca fiind cu joburi degradante ori prost platite muncesc NUMAI imigranti. Iar fluxul asta imens de straini veniti de peste tot cred ca a facut din Londra o metropola in continua expansiune, foarte populata, colorata, agitata, cu libertati umane dintre cele mai inedite, extrem de interesanta, evolutiva si murdara. Intr-un singur cuvant: fantastica! Apropo de mizerie; daca aia n-ar face curat incontinuu, zi si noapte, strazile s-ar inveli cu o mare patura de gunoaie in cartierele centrale, in zona 1. Si totusi e foarte verde. Parcuri multe si mari.

Am luat Londra la pas. Am mers atat prin partea ei scumpa, la propriu si la figurat, cat si prin cartiere despre care esti avertizat sa nu le vizitezi noaptea. Oricat de deschis la minte ai fi in general, presupun ca e imposibil sa nu ramai cu gura cascata macar din cand in cand, la vederea unor oameni/lucruri/fapte care la noi nu-si au locul nici macar in proportie de 5%.

Londra e un oras care te corupe, fara doar si poate. Pozitiv si negativ. In 6 luni, as deveni ca oricare alt locuitor: indiferent la ceva sau cineva care nu seamana cu mine, care pare rupt din filmele extreme, care incearca sa fie altfel fara sa deranjeze pe absolut nimeni in jurul lui. Intr-un an as semana cu ei; si nu din snobism, nu din cauza fitzelor. Ci pentru ca londonezii traiesc cu o libertate maxima pe cap. Suporta perfect libertatea de exprimare, diversitatea, ideile noi, ciudate, inovatoare. Si accepta gunoiul. Dar cand slefuiesti diamante, e greu sa nu ramana si ceva praf in urma.

Ma tem ca daca mai merg acolo de vreo doua, trei ori, nu ma mai intorc. Nu pentru ca e orasul perfect. Ci pentru ca m-am indragostit de el. Si repet: nu e cel mai frumos oras, nici cel mai civilizat din cate am vazut. Spre exemplu, sunt mai atras de Viena ca si turist. Dar in Londra mi-ar fi placut cu siguranta sa ma nasc din parinti romani get-beget. Si sa cresc acolo, sa le vorbesc limba la perfectie si sa incerc tot ce-mi trece prin cap, iar aici, in Romania, nu pot aplica pentru ca: nu sunt bani, nu exista curajul de a risca, nu pot trece de partipriuri, nu pot pupa in cur, nu suntem pregatiti sa fim cu adevarat o tzara de campioni. Fiindca intr-o tzara dezvoltata, campionii se regasesc la toate nivelurile. Si un sofer de autobuz poate fi campion daca isi face treaba ca lumea si are cine sa remarce asta. Dincolo de genii, exista campionii din fiecare zi, oamenii care au satisfactia muncii bine facute si apreciate cum se cuvine. Normal, acolo vei ramane toata viata un strain, daca nu esti englez din tata-n fiu. Insa ei, conservatorii seculari, fac schimbari sociale mult mai mari decat reusim noi, pe-aici.

Intr-un oras ca Londra, al doilea clasat in topul celor mai scumpe din Europa (dupa Moscova), nici nu te gandesti ca ai putea merge din Romania la shopping. Pana si asta se intampla, vrei, nu vrei. Dar, in general, pretul vietii de acolo te cam zvanta.

Inainte sa plec in excursia asta cu gagica-mea, colegul Ivan de la Pro Fm, gagica-sa si inca o  prietena, eu vroiam Parisul. Dar luptam singur contra a trei filo-englezi. 🙂 Acum nu-mi mai pare rau.

Intr-un post viitor va povestesc cum mi-am pierdut pentru prima oara in viata un act important. Si cum l-am pierdut intr-un moment cum nu se putea mai prost. Si da, pun si poze, ca am facut vreo cateva mii. 🙂