Zi: aprilie 9, 2009

Cadouri irepetabile

Publicat pe Actualizat pe

cadou-cu-coada1Vorbeam cu cineva despre cele mai ciudate, mai tampite, mai bizare, mai haioase, mai mmm! cadouri primite/facute vreodata. Adica de-alea de nu le faci oricui si in fiecare zi. Mi-ar fi iesit un clasament mai lung decat ala din Liga lu’ Mitica, asa ca ma rezum la cateva pe care mi le aduc aminte in 3 minute.

Odata, prin scoala generala,  mi-a daruit cineva o carte furata de la biblioteca. Mama, ce rusine mi-era ulterior sa o si scot de pe raftul de acasa, sa nu care cumva sa ma vada bibliotecara aia pe care o stiam foarte bine, dar la care cum sa ma duc si sa-i zic „stiti, v-am adus o carte care va apartine si pe care ultimul care a imprumutat-o mi-a facut-o mie cadou”? 🙂 Il faceam de ras pe omul cu atat de bune intentii (fatza de mine). 🙂

Trandafiri tanga. Astea-s cadouri de factura moderna. Oferi trandafirul frumos impachetat, rosu ca focul si evident artificial, rogi tipa sa inspire adanc deasupra lui si sa-l traga nitzel de petale. O face si pac! ramane cu un tanga veritabil in mana. Rosu ca trandafirul din care se naste. 🙂

Cadouri de mancare (pui, branza etc) oferite invatatoarei de 8 Martie, pe vremea lu’ Cescutza. Dar nici ea nu zicea nu, ca-i chioraiau matzele, na!

Un peste viu, de balta, pe care l-am tinut in cada plina cu apa pana ce s-a imputit baia si i-am exasperat pe ai mei. Nu-i lasam sa mi-l prajeasca. Daca vroia cineva dush, mutam pestele intr-o oala inghesuita, dupa care hop inapoi in cada. Noroc ca a murit singur si l-am ingropat in galeata de gunoi.

O pereche de chiloti frumos purtati de catre o madmoazela…mmm!… I-am indesat printre ai mei in sifonier. Ce dantela! Ce lucratura fina! 🙂

Un pisoi pe care l-am daruit gagica-mii si care acum e cea mai frumoasa si mai activa jucarie pe care am avut-o vreodata.

Numarul de telefon al profei de engleza. Eram clasa a 8-a si era pe vremea raposatului, deci nu se purtau relatiile interscolare ca acum. Doar ca m-a rugat profa sa am grija, cand o sun, sa nu raspunda maica-sa – alta profa (scorpie) de chimie. De unde naiba era sa stiu eu cine-mi va raspunde la telefonul fix?! Asa ca n-am sunat-o niciodata, dar macar stia toata clasa ca mi-a dat aia numarul. 🙂

Poezie de dragoste pe cravata rosie de pionier, cu autograf, normal. Ce romantic!… M-a si pupat pentru asta.

Primul sarut. In clasa-ntai, in fatza bisericii, dupa ore. Nu-l uit cat oi trai. Nici nu mai stiu cine cui l-a dat: eu ei sau ea mie? 🙂

O revista italiana porno de la colegul de banca, de ziua mea, in scoala generala. N-am apucat s-o vad niciodata cap-coada fiindca trebuia s-o tin atat de bine ascunsa acasa, incat pana o scoteam, ai mei isi puteau face aparitia in camera si ma prindeau cu ochii prabusiti asupra buchetelor de picioare ca-n visele mele eroice.

Motocositoarea chill out

Publicat pe

Azi am auzit una pe care trebuie sa mi-o notez la categoria „golden words”. Imi povestea cineva ca il relaxeaza foarte tare cand vede motocositoare si diverse variante de detergenti. Motocositoare, motostivuitoare… :)) Cum ar fi scris Eminescu, de exemplu, daca se simtea la fel cand ii iesea vreo motocositoare inaintea ochilor? „Coboara-n jos, Luceafar bland, / Vreau sa te fac o tura. / O motocoasa conducand, / Sa uiti de bautura.”

Adevarul e ca pe buda fiind, te relaxeaza si-ti imping „materialul” inainte pe tzeava lucruri dintre cele mai bizare. Stau si ma gandesc cum ma relaxez eu cand imi vine randul la toaleta. Pierd vremea pe colac scriind cate ceva in minte si incerc sa retin pentru cand ajung in fatza hartiei. Sau imi planific alte treburi pentru dupa treaba mare. 🙂