Povesti cu carti. De citit, nu de joc

Am citit un post de pe blogul lui Serbanica Huidu si m-a cuprins o mare stare de bine. Uitasem cum era pe vremea cand nu aveam alta distractie decat sa citesc. Nu tu televizor, prea putin cinema, nema discoteci si alte treburi care sa-mi umple timpul dintre prea multele/obositoarele ore dedicate scolii.

Pe vremuri, lectura era datorie si placere deopotriva. Ma enervau, in general, romanele/nuvelele/scrierile impuse de programa scolara, dar acordam cata atentie puteam cartilor recomandate cu prietenie.

S-a facut 2008 si constat cu amaraciune ca mai citesc o carte buna doar atunci cand ma plictisesc. Si nu prea am timp sa ma plictisesc, din pacate.

„Singur pe lume”, „Ciresarii”, seria lunga a romanelor lui Dumas… Ce copilarie fericita (din punctul asta de vedere) aveam!

Haideti la Gaudeamus, la Targul de Carte, pana duminica, sa revenim la bunele obiceiuri de altadata!