Viena

Imi place Viena la nebunie. Si…ca-ntr-o poza…si ca-n cealalta. Nou si vechi. Color si alb-negru. Cald si rece.

M-as intoarce acolo in fiecare luna. Si-as lua de fiecare data orasul la pas. M-as opri seara de seara in restaurantele calde, populate cu ospatari de-ai lor sau italieni care se chinuie sa-ti invete cateva cuvinte pentru a conversa cu tine in romana. As saluta toti romanii care au umplut Viena, integrandu-se ca si cand ar veni dintr-o tara bine educata. As merge la meciuri de Campionat European pe stadionul ala cu care va semana, peste 40 de ani, si „Lia Manoliu”. As bea bere austriaca fara sa mai intreb de marca. As inspira aerul ala curat intr-o cantitate industriala, ca sa mai am din el si acasa.  As revedea castele, parc zoo, muzee si teatre (in care, ce-i drept, nu inteleg mai mult 5 vorbe de pe scena, dar ma furnica atmosfera). M-as oftica pentru ca la ei preturile seamana aproape leit cu ale noastre. As reveni acasa…si m-as intoarce acolo. In excursie, atat.

M-am indragostit de Viena mai mult decat orice am mai reusit eu sa vad pana acum.