Gata, bey, scrie aici ca a aparut parfumul M. Adica americanii i-au stors ADN-ul megastarului si-au scos pe piata o apa de toaleta care miroase a Michael Jackson. Nu a mort; a Michael din vremea cand acesta traia, canta, dansa si transpira. Bun parfum. Cum o fi sa mirosi a Michael Jackson in diferite momente ale activitatilor sale intense?

Va dati seama ce-ar fi sa scoata si romanii un parfum cu miros de Cotabita?

Dar ia uitati: mai exista un parfum M. De la Mariah Carey. Urmatorul tre’ sa fie de la Mircea Geoana. Unul foarte nociv.

Ce n-a mai reusit Nati Meir cu banii lui confectionati in casa, vedem acum la presedintele si catindatul Baselu. O manea electorala pentru publicul larg, foarte larg, extrem de larg care merge la vot sa-l puna din nou pe marinar sef de tara. Guta de maimuta e cel care interpreteaza din suflet pentru presedinte, iar Roxana ii tine isonul. Gasiti clipul pe youtube, aici nu-l pot pune chiar daca ne-am rade un pic impreuna.

In alta dezordine de idei, publicul foarte larg de care ziceam cred ca e acelasi de care povestea Mircea Geoana-Pastarnacul, la Strehaia. Cica Romania condusa de mintea lui trandafirista va dezvolta agricultura pan-o va lua dracu’. Adica va asigura mancarea “a 80 de milioane de romani” (sunt cuvintele pesedistului). Doi la primarie, doi la prefectura, 80 de milioane la scoala de fete… Corect: Pastarnacul nu se dezminte.

Iete stirea unde gasiti detalii.

Dac-ar da Tarantino o fuga sa aranjeze el putin campania asta electorala… maama, ce s-ar mai imputina candidatii!…

Loc public, in jur de 10 persoane. O liniste relativa.

Tanara, frumusica, ‘telectuala, citita. Cu ras de barbat. Ras ca lumea. Ras in hohote timp de aproximativ o ora.

Inainte de toate, plansese zdravan.

Suna pe cineva. EA suna.

“Alo? Too late, ba, too late! Prea tarziu, fraiere!… Eram sigura ca o sa ma suni, stiam!” (Un sfert de ora mai tarziu: “Bine, hai ca inchid sa ma suni tu, gata.”)

Il asteptase toata ziua cu un telefon, cu o invitatie undeva. Iar ala, Costin, nimic. L-a luat tare, l-a facut cu ou si cu otet, nu simtea nimic pentru el, era renegatul pamantului, nu-l iubise niciodata… hai, poate o data, demult de tot, cand a vazut ea un om in el.

Dupa faza in care il sunase ca sa-l dispretuiasca pe fatza, a aparut nevoia de explicatii reciproce. Acu’ il pupa, acu’ il plesnea prin telefon si-l facea “idiotul dracului”.

“…By the way, ba, sa stii ca eu citesc in tine. Vad tot; vad si ce tu nu esti in stare sa vezi. Sunt un fel de personaj al lui Eliade sau al lui Camil Petrescu. Tu n-ai de unde sa stii, fiindca esti pierdut. Nu ai nicio sansa la mine, sa stii, degeaba insisti. NU! am zis. Nu am cum sa te iubesc.

…Plec la Praga, vii? Hai, ma, avem ocazia sa fim impreuna. Daca-ti da tac’tu bani, cum ar veni… trei trei cinci euro, atat.

…Corina ce mai face? Dar Andreea etc etc etc etc? Lasa-ma pe mine, ca eu sunt doar constiinta ta. Tu o sa mori singur, ma. N-o sa ai langa tine pe nimeni; doar pe mine. Nu uita! Eu sunt singura in stare sa nu te iubeasca, dar sa iti stea aproape de mila. Nu te las. Tu n-auzi, ma, ca nu te las?? Orice-ai face, voi fi langa tine pana la sfarsit.

…Viata mea are un sens bine definit; daca vrei, aduc si vietii tale un sens. Eu pot investi in tine. By the way, iti dau voie sa ma iubesti. E, s-o crezi tu ca daca m-ai penetrat, eu am simtit altceva decat nimic. Oricum, are cine sa ma penetreze mai bine ca tine. Iti amintesti versurile pe care le-am scris pentru tine? Sa ne intalnim la o cafea? Cand? Dar, Costin, nu uita: eu sunt constiinta ta!”

Era ca si cum Costin si-o tragea cu constiinta lui. A fost usor de inteles situatia. Nu pierdeam niciun cuvant; nu aveam cum. Imaginati-va intr-o turnatorie sau intr-o discoteca. Decibeli ca la balamuc, da? Si brusc se arde muzica, se opresc cuptoarele, se face liniste. Iar femeia vorbea in continuare ca si cand i-ar fi urlat Tiesto+Metallica in cap, ma-ntelegeti?

Si radea. Radea cu niste hohote de te cam speriai. Multe minute n-am intors capul sa o vad. Mi-era teama, parea rupta din “Frumoasa si Bestia”, ea – a doua. Dar nu; tanara chiar arata bine, era stilata. Si beata. Faptul ca s-a impiedicat de o valiza aiurea nu m-a ajutat sa-mi dau seama la inceput. Doar vorba plina de patos si decibeli m-au luminat in privinta ei. Si vreau sa cred ca era beata, ca a doua zi si-a revenit, totusi.

Dupa ce l-a iubit, batut, iubit, batut la telefon pe Costin, i-a inchis. EL i-a inchis. Il astepta Corina. Sau Andreea. Pe-asta o chema Gina. Gina n-a rezistat mult cu gura inchisa. Vreo cateva secunde. A sunat-o pe Corina. E, nu, nu e chiar asa de palpitant. Alta Corina. “Fata, unde faci revelionul? Da, vin, clar ca vin. Dar de data asta, sa stii ca vin cu fuckerul. Vin cu fuckerul, sa te feresti si sa nu te dai la el. Nu, spune-i Deliei ca poate sa vina linistita, pe-asta nou i-l las, nu i-l mai iau. Cum il cheama? Victor? E bine de stiut. Fata, dar eu si Costin ne iubim mult. Costin il cheama. M-a sunat fiindca nu poate trai nicio secunda fara mine, fara sa ma auda, fara sa-mi spuna ca ma iubeste: “Mi-a batut azi-noapte Toamna-n geam, / Mi-a batut cu degete de ploaie… / Si la fel ca-n fiecare an, / M-a rugat s-o las sa intre in odaie.” M-a innebunit. I-am soptit si eu cate ceva. Dar pentru mine e numai un fucker. Greu l-am trimis la culcare… Fuckerul!”

Persoanele din jur ascultau, inregistrau cu telefoanele mobile, zambeau si incepusera sa parieze pe diferite continuari ale povestii.

“By the way…” Am auzit vorba asta de vreo 24 de ori intr-o ora. La final, Gina a tacut, s-a ridicat si a plecat. O priveai si nu stiai ce sa crezi. N-am auzit niciodata o tipa urland atatea intimitati in public. Urland decent, dac-as putea sa ma exprim asa; ca, pe cuvant, nu parea proasta deloc.

Eu cred ca lu’ Costin ii e frica de Gina.

Am votat cu tine, desi n-aveam cine stie ce incredere. Mi-am spus ca esti raul cel mai mic dintre toti, unul cu sanse reale in alergatura voastra catre Cotroceni.

La Marea Confruntare ai semanat cu un baiat destept si cult de cartier. Cand te-au intrebat aia care ti-e exemplul de caracter, ai zis repede Tudor Chirila. Hai, ma, ce naiba! L-ai fi invitat la Cotroceni ca sa bei cot la cot cu el pana cadeti sub masa? Raspunsul tau a rivalizat cu al pastarnacului de la PSD: “Cea mai buna fapta pe care am facut-o in viata mea a fost ca n-am dat-o pe soacra-mea afara din casa”. Oare cat de jos trebuie sa fii ca sa raspunzi astfel la una dintre foarte putinele intrebari la care n-ai citit de pe prompter??

Si totusi, Antonescule, mi-am spus ca decentza ta anterioara, figura de dolly-boy si liberalismul pe care nu stiu cat il ai in sange ma obliga sa te votez. Am stat aproape 3 ore la coada ca sa pun stampila pe tine. Nu-i problema, ca la coada aia am socializat de numa. Mi-am facut o multime de noi prieteni cu care radeam de voi, candidatii zero pentru Romania.

Stii de ce am mers la vot? Ca sa votez impotriva groparilor din ultimii 20 de ani: PSD si Basescu. Niciodata n-am resimtit nesimtirea fiscala cu care guvernul din 2009 a apasat pe umerii micilor firme si a populatiei, in general. Niste cretini, stiu, aici sunt de acord cu tine.

Iar acum? Tu ce faci pentru turul doi? Tragi in Basescu si te dai mare ca toti aia care te-au votat pe tine vor merge sa-l stampileze pe Geoana? Geoana, ma?!? Ala pe care-l trag de sforicele Vanghelie, Hrebenciuc, Iliescu, Mitrea, Nastase si toate mizeriile politice ale ultimilor 20 de ani?! Bai, doar mort mai pot sa votez cu secera si ciocanul; cu securistii! Liberal de carton ce esti! Impinge-ne la social-democrat-comunisti!

In 2004, la trecutele alegeri generale (parlamentare si prezidentiale), lucram la Kiss FM. La ordinul lui Nastase, am stat doua saptamani acasa, suspendat pentru pamflet politic absolut echidistant, fara nume de partide si de candidati in ziua alegerilor. Nastase si Mitrea au cerut sa ma concedieze. Doar ca patronul Kiss si conducerea postului n-au fost de acord. Apropo, ii salut pe Vadi Rus (cel mai bun director de programe radio pe care l-a avut vreodata Romania) si pe Nora Marcovici, fostul presedinte al respectivului trust de presa.

Carevasazica… pe 6 decembrie, adio vot! Da-va dracu’ cu totii, ca e ca si cum as alege intre ciuma si holera!

Ce trista a putut ajunge Romania cu sprijinul romanilor!…

Piesa asta e interpretata de Maximilian cu Guess Who si Cedry2k si se potriveste intregii clase politice romanesti. Eu am dat-o pe Pro FM ca pe imnul campaniei electorale din 2009.

Pentru cine nu are timp sa voteze pana la ora 21 (cand se inchid urnele): puteti vota pana maine dimineata, la 7. Legal. Pe coasta de vest a Statelor Unite.

Mama, ce-as mai vota si eu acolo daca mi s-ar pune la dispozitie un avion electoral!  Ca de un’ sa stie pilotii pesede, pedele sau penele cui am dat votul meu…

E 11 si 10. Ca de fiecare data, candidatii si acolitii oficiali s-au inghesuit sa voteze cu noaptea-n cap, ca sa para “goodfellas”. Iliescu e batran, nu se mai trezeste inainte de 10. Acum e in sectie, cauta trandafirii sa puna o stampila pe ei. L-au intrebat presarii: “Pentru cine votati?” “Pentru Bases… pentru Geoana”, a rectificat imediat fostul presedinte, cu zambetul ala extrem de larg pe buze.

Am vazut pe Realitatea ca, la Voluntari, vota o tanti din Galati. “Pai, de ce ati venit tocmai aici? Sunteti in tranzit?” intreaba reportera. “In ce?!” “In tranzit. De ce votati la Voluntari daca sunteti din Galati?” “Asa ne-a zis. Sa venim aici si sa votam cu trandafirii.”

Ia uitati-va pe tv la cate masini pline, “in tranzit”, voteaza peste tot! Haideti, ma, sa-i votam in gura, sa nu se mai laude dupa aia ca au castigat alegerile cu 60% cand, de fapt, ei castiga cu 60% din 30%, dar si procentele alea cu defecte!

Nistorescu ii numara pe-aia care coboara din aceleasi masini de dimineata si pana acum. La Moara Vlasiei. Vin turistii electorali, voteaza, urca inapoi in masini, iar dupa o bucata de timp, masinile se intorc cu altii. Sectia speciala in care voteaza cei aflati in tranzit e luata in permanenta cu asalt. Celelalte, toate… goale. Pfuuuu…tu-va-n suflet de papusi si papusari!!

Oprescu a fost la vot. Aliniati frumos, la masa, stateau supraveghetorii. Spre diferenta de alti candidati, doctorul primar a mers sa-i salute; pe fiecare in parte, ca se filma. Primul era o prima. Oprescu i-a pupat mana, ca se filma. Urmatorii, niste domni. Nu le-a pupat mana, doar le-a strans-o; ca se filma. A mai ajuns la o femeie. Deja obosise; ei nu i-a mai pupat mana.

Nu se poate. NU SE! Cred ca la sfarsitul anului, in noaptea de revelion, stau singur acasa si fac un top al celor mai tari cautari pe gugal. Apoi il premiez pe campion de nu se vede. Deci intra lumea pe gugal si da tot felul de cautari din care rezult eu.  Senchiu, ma, sunteti haiosi.

Toate astea sunt de azi, atentie.

“gonflabila xxx in acctiune“. Cum e, ma, sa vezi o gonflabila in actiune?!? Tu sa stai pe spate, sa tragi un pui de somn, iar gonflabila aia de cauciuc sa si-o traga cu scula ta pana si-n cur.

“popa misa“. Aici e greu, pe cuvant. O fi vorba de doamna Popa Misa? Ori Bivolaru se crede popa in secta lui uda si nuda?

“branza elvetiana de crapa“. Da, crapa capra-n patru, piatra crapa-n capra, de-ar capra si capul crapei cum caprara piatra-n crapa! Sau nu era asa?

“poze ca sa se vada numai buzele cand se“. Atat. “Cand se”, punct. Va rog sa completati, cu variantele de rigoare, o fraza cu buze in poze, la vedere, numai cand se. Voi ati inteles esentialul? Eu nu. Dar astept completarile.

“vanghelie presedinte“. Ma, tu l-ai votat pe Obama!

“cea mai tare femeie in viata“. Depinde. Tare… cum? Tare… de ce? Tare… unde? Naomi?

Da, ma, iata ca se poate. In romaneasca realitate.

Eugen Gheorghe, un martalog iesit la pensie din armata, prin ‘93, a fost tablagiu in rezerva, adica plutonier-major, pana anul trecut. Acum e general. Ge-ne-ral! Cu alte cuvinte, mare de tot. Cu pensie pe masura gradului.

Pai, nu se rasuceste Antonescu pe-acolo (maresalul, nu crinul) daca din 2010 il fac pe tablagiul asta cine stie ce comandant al fortelor armate galactice?

Oare daca n-am facut armata, eu as putea sa ma fac general cand ‘oi fi mare?

Priviti-l! Tablagiul de carton. Ce fata de erou are…

poza si informatia sunt de aici.

Am descoperit de foarte curand ca un prieten vechi e membru MISA. De-ala de se inchina la Bivolaru.

Pfiuuu… Nici nu mai stiu ce sa fac… Daca ma uit in ochii lui, vad spirale? Daca-l ascult cu atentie, ma spala pe creier si-mi deschide apetitul pentru nuduri urate? Exista riscul sa-i dau bani pe care nu-i am?

Omul pare intreg la minte, se comporta normal…

Hai, ma, ca e sanatos pana la un punct! Nu discut cu el despre femei, despre zei, despre yoga, despre sex, despre societate, despre evolutie spirituala, despre pipi in spirale… Doar despre fotbal, tati, da? Problema e ca lui nu-i place fotbalul…

Cu ceva ani in urma facea pe Brusli. Rotea karatele in aer amenintator, incercand, la un moment dat, sa-si sperie adversarul, un prieten comun. Cu palma cat o cazma, adversarul l-a palit peste ochi intr-o rafala fulgeratoare. Karatistului i-au dat lacrimile. Si mie la fel. Lui, de plans, mie, de ras.

Altadata… Sau va povestesc altadata despre altadata.

Oare daca citeste textul asta, se prinde ca despre el vorbesc?

Serios, voi aveti cunostinte din MISA? Si cum sunt? Umbla cu sticla de pipi in geanta, impotriva gripei porcine, impotriva tuturor, chiar si impotriva lor?

“Meseriasii” astia, care asteapta sa-i votam poimaine, fac tot posibilul sa ne cumpere ieftin, ca de la Carrefour cand au aia cine stie ce oferte. Sau nu, ce zic eu Carrefour, ca acolo se face comert decent! Ca in “mallul” Europa. Unde chinezii, arabii si indienii nostri de tip Ferentari iti vand tot felul de bulendre de contrabanda. Ceasuri facute pe vapor sau chiloti croiti pe corabie.

Pesedistii pacalesc lumea cu cele mai proaste aparate de radio incropite vreodata. Cunosc 4 persoane care s-au pricopsit cu  asa ceva. 2 din ele au primit radiouri gata stricate. O a treia il are din start fara stecher de bagat in priza. Oare daca-i cautam pe trandafiristi in culise, n-om gasi un vapor cu stricaciuni chinezesti neinregistrate la vama?

Pedelistii te ploua cu sortzuri de bucatarie. “Nu, multumesc, nu folosesc”, am zis unora care imi puneau in brate doua bucati de parca ma si vedeau facand ciorbe si sarmalute zi si noapte. Plus pungi de plastic, de-alea de care tot ei au zis sa nu se mai dea moca in magazinele alimentare, stiti? Asa. Ca sa ni se faca pofta de ele si sa ni le indese pedeleul pe gat in campania electorala. Hai sictir, ba!

Galben-albastrii lui Crin ala fin nu m-au deranjat cu nimic. Inca. Doar cu telefoane d-alea, gen: “Buna ziua, ma numesc Angelica Angelescu si va sun din partea PNL. Mergeti duminica sa-l votati pe domnu’ Crin Antonescu?”. Haidade! Pai, si ma intrebi asa fara perdea?! Vezi ca acu’ nu ma mai duc, da??

M-am tot uitat dupa stafful lu’ nea Gigi. Ma asteptam sa imparta branza si zaruri prin oras, dar nu l-am vazut. L-o fi lovit criza chiar asa tare? Da? Bravo, crizo, vino sa te pup!