Am un prieten, Ionica, student la teatru. Nu e la prima facultate, dar de multe ori m-am intrebat de ce n-a inceput cu asta.
Profesoara clasei lui e un nume mare in teatrul si filmul romanesc, dar nu-i dezvalui identitatea, ca n-as mai avea zile bune dupa aia. 
Intr-o zi, la cursuri, “Doamna” (ca nu mai asa imi vorbeste Ionica despre ea) se destainuire studentilor: “Am acasa un catelus frumooos… minunat, iti vine sa-l mananci! L-am adoptat provizoriu, ca nu-l mai pot tine si pe el, mai am doi. Il vrea cineva?”
S-au gasit cativa umeri care s-au ridicat neputinciosi; ceilalti studenti se cautau prin buzunare, prin nas…
Au trecut vreo doua zile, iar Doamna a readus subiectul in actualitate: “Vai, ce deosebit e catelul pe care-l am acasa!! Vai, e atat de frumos si de destept… Dar n-am cui sa-l dau, saracutul, si nu-l mai pot tine, am deja doi… Il vrea cineva?”
L-a vrut… nimeni.
Serialul a continuat cu laude, cu lacrimi, cu insistente… Ionica, al carui tata locuieste undeva la tara, intr-o curte frumoasa care si-a pierdut dulaul de curand, s-a gandit el putin si-a zis: “Doamna, daca vreti, dati-mi-l mie.” Fiindca, vorbind cu tatal la telefon, Ionica a acceptat sfatul acestuia: “Adu, fiule, adu acasa catelul, sa-l crestem, sa-l facem dulau de paza, e nevoie!”.
“Va fi fericit?” s-a interesat Doamna usor incruntata. “Da, Doamna, va asigur ca va fi un caine iubit de toata lumea din familie.”
Dupa cursurile de actorie, Ionica a condus-o acasa pe profesoara lui cu gandul adoptiei canine. A vazut animalul si i-a placut din start. Cafeniu, bumflei sa-l dai de-a dura, frumusel foc! L-a luat in brate. Zambetul de pe fata i s-a sters. “Doamna, dar catelusul asta e… catelusa.” “Da, Petrescule, si eu ce-am zis?!” N-a mai zis nimic Ionica Petrescu. “Daca s-o face mare, merge si asa”, s-a resemnat omul in gand. “Cum o cheama, Doamna?” “Thisbe.” “Cum?!?” “Thisbe”, a repetat femeia usor iritata. “Ca pe personajul lui Shakespeare?!” s-a mirat in continuare Ionica. “Da.”
Studentul a luat catelusul si a dat fuga la tara sa i-l duca tatalui.
“Bai, doctore… tata n-a retinut Thisbe cu niciun chip… si o striga Lozbe. Cum am ajuns la tara, am incercat s-o acomodam pe catelusa cu noua casa. E prietenoasa, n-are treaba. Am alergat cu ea prin curte o zi intreaga. Iar seara, m-am asezat cu toata familia la masa. Zic ‘ia sa vad telefonul, m-o fi sunat cineva?’ 12 apeluri de la Doamna. Mama, s-o sun repede inapoi, cine stie ce s-o fi intamplat…”
Si a sunat-o. “Ionica! Petrescule! Mi-ai ucis cainele, ce-ai facut??? Spune-mi ce i-ai facut, unde l-ai dus!! Dar fii sincer, ca vin cu Politia peste tine!!” De atata disperare a femeii, Ionica nici nu mai putea reactiona, s-a blocat complet. “Stati, Doamna, ca Loz… Thisbe e sanatoasa, e bucuroasa, s-a jucat toata ziua, e prin curte.” “Da-mi-o la telefon!!!” facu actrita revoltata. Imediat a realizat absurdul cererii si a-ntors-o ca la Ploiesti: “Bine, te cred, ca tu esti baiat bun. Ce a mancat?” “Oase si goromele de-alea de caine, de la magazin.”
“Doctore, e belea cu femeia asta! De-atunci, de cate ori nu stiu ce nu-i place la mine in timpul cursurilor, ma face ‘ucigas de caini’ si regreta ca mi-a dat-o pe Thisbe. Degeaba ii povestesc eu ce fericita e la tata. I-am si zis lui: ‘Vezi ca intr-o buna zi s-ar putea ca Doamna sa vina pe la tine sa o vada pe This… pe Lozbe. Ai grija de ea, tata, ca ma omoara daca pateste ceva!’
Si numai bine, doctore, ca intr-un weekend, stateam noi toata familia la masa in curte cand observam ca aia mica nu mai latra, nu mai alearga in jurul nostru… Thisbe-n sus, Lozbe-n jos… nimic, ia catelusa de unde nu-i! Da-i, caut-o, du-te pana pe deal in fundu’ curtii, strig-o peste tot… Am obosit si parca presimtind, intru putin in casa sa ma uit pe telefonnul mobil, sa vad daca m-a sunat Doamna. Thisbe dormea pe fotoliu, n-avea treaba, nu baga pe nimeni in seama. Normal ca ma sunase si Doamna, zici ca stia ca o pierdusem. ” “Unde-i Thisbe, Ionica, ce face?” “E bine, Doamna, doarme pe locu’ lu’ tata cand se uita el seara la televizor.” “Auzi? Dar povesteai tu ca ati mai avut caine si-a murit. De ce?” “S-a spanzurat cu lantul, Doamna.” ))
12 comentarii
Comentarii RSS URI identificator TrackBack
Si “Doamna” ar trebui mutata undeva la tara
)
Probabil ca daca s-ar construi un teatru national la tara si-o facultate de actorie, s-ar muta.
duamna e din clubul furadan, cred.
)
alltfel nu se explica.
sireacu Petrescu.
Nu, nu e din clubul ala, n-ar ciocni niciodata cu un pahar de.
E femeie barbata, nu se-ncurca!
S-a spanzurat cu lantul
)))) auzi tu la el …probabil in sura, nu?
Chiar asa s-a intamplat, saracul caine… Era cu-adevarat un dulau, il stiu. In sura, da.
)
Poate ii lasa lui Thisbe mostenirea de e asa impacientata:))).
Da, ii lasa mostenire opera lu’ Shakespeare.
eu as indrazni sa-l rog pe tatal tau sa ascunda toate sabiile din casa (!) ca adevarata Thisbe din asa ceva a murit (si nici nu cred ca a apucat sa se uite la televizor)
Dar nu la mine e Thisbe si nu tata are de ascuns cine stie ce.
Transmit mai departe, sa vad daca are omul sabii prin casa.
ah, eu credeam ca e poveste scrisa pe modelul am un prieten care are un prieten:)
nu-i nimic,mai important e sa nu ajunga Thisbe la sabie
Capul ce se pleaca sabia nu-l taie… Dar asta e din alt film, romanesc…