In sfarsit, am ajuns sa vad “Inglorious Basterds”! M-am dus la el ca la pomul laudat. Cu sacul.
Intai va spun parerea mea despre film, apoi, intr-un articol separat, va spun si parerea mea despre public.
Locotenent Aldo Raine isi face trupa de scalpat nazisti. Dupa care are de lucru, nu gluma! “Ticalosii fara glorie” devin spaima celui de-al III-lea Reich. Nu iau niciodata prizonieri. Cei mai multi cazuti in mainile lor sunt trimisi pe alta lume; unora, putini, li se da drumul din diferite motive. Doar ca li se deseneaza o zvastica pe frunte, ca sa poarte insemnele nazismului pe care-l slujesc chiar si dupa ce renunta definitiv la uniforma.
Povestea e lunga, dureaza 2 ore jumate. La final nu realizezi cat a trecut de cand te-ai asezat pe scaun.
Gloante, conspiratii, sange, stil, tradare, dragoste (la Tarantino?!), psihologie. Ca scenarist si regizor, QT se dovedeste pentru a n-a oara maestrul confruntarilor fata in fata. Doua personaje puse sa se sfasie psihologic inainte de sau fara o sfasiere fizica deja obisnuita. Confruntarile sunt laitmotiv in productiile lui Tarantino. Multe si spumoase.
Castingul e facut exagerat de bine.
Brad Pitt se achita excelent de atributii. Dar nici n-a avut unele foarte complexe. Din trailer, il percepusem ceva mai profund.
Christoph Waltz (colonelul Hans Landa) joaca genial! Insarcinatul cu securitatea lui Hitler e un caracter construit cu o la fel de mare atentie si talent precum Luvrul francez sau Colosseumul roman. E poreclit de catre dusmani “Vanatorul de evrei”. O minte sclipitoare, educat, elegant, diplomat, cu o intuitie perfecta, cult, poliglot, un om vesel-crud-trist pe care actorul austriac, aflat abia la a doua experienta hollywoodiana, il interpreteaza cat sa ramana in galeria personajelor de referinta din cinematografia acestui inceput de secol.
Era normal ca filmul lui Tarantino sa fie stropit cu sange din belsug. Sa fim seriosi: ce te astepti sa vezi scris si regizat de nebunul consacrat cu Reservoir Dogs si Pulp Fiction? Cu toate astea, QT reuseste aproape perfect sa-ti creasca tensiunea si sa te surprinda cu “anormalitatile” sale scenaristice cand te astepti sa moara unul si nu moare, cand esti sigur ca scapa X si nu scapa, cand zici “gata, l-a prins” si de unde?!
N-ai cum sa ramai imun la ceea ce iese din mana lui Tarantino. Si totusi, parca vedem sange mai rar decat in Kill Bill, de exemplu. Dar vedem. Ori poate pare asa doar din cauza ca sangerarile se intampla in contextul celui de-al treilea razboi mondial. Scalpuri, bang-bang-uri fulgeratoare, macel. Cu efectul scontat: iarasi ti se ridica parul pe mana.
Si schimba istoria. Dar o face cu o asemenea naturalete, incat accepti povestea fara sa-l crezi penibil pe-ala care a scris-o. Hitler apare in film mai mult decat in multe altele de gen. Fara sa salute cu mana intinsa, fara sa faca planuri de razboi, fara sa tine discursuri in fata maselor. E un tip cu pitici la cap, zgomotos si, mai nou, obsedat de “Ticalosii fara glorie”. 
Joaca in “Inglorious Basterds” si Eli Roth, tipul care a facut “Hostel”-urile. Iar muzica e din nou una dintre marile bile albe marca Tarantino.
Nu cred ca exista filme de 10. “Inglorious Basterds” nici 9 nu prea merita. A facut Tarantino lucruri si mai bune. Insa e de 8 si ceva, nu cu indulgenta. Cu pretentii. Un prieten zicea ca nu vede sa se fi facut anul asta ceva mai bun. Nu stiu ce sa zic…
3 Comentarii
Comentarii RSS URI identificator TrackBack
Lăsați un comentariu
Christoph Waltz face tot filmul. His performance is brilliant! Si Hitler mi-a placut!
Da, Cristoph Waltz e, de fapt, personajul principal in filmul asta. Are un potential enorm, iar personajul sau a fost scris excelent. Nu stiu de ce, dar am impresia ca Tarantino are cate putin din fiecare personaj al filmelor sale in parte.
Am vazut filmu, mi-a placut. Mai ales accentul lui Brad Pitt cand a zis “arrivederci”
) Am fost pe jos 
) In shimb la scenele cu taierea scalpului mi se cam ridica parul pe mine. Se terminase filmul si nu mi-a venit sa cred ca au trecut doua ore jumate. Da ii dau si eu un 8.50 