In seara asta am trecut pe la Cora, trebuia sa alimentez frigiderul. Si dupa atata invarteala prin ditamai magazinul, mi s-a facut foame. In Cora n-ai cine stie ce de ales. McDonald’s, KFC, Burger King si Spring Time.
In cazul primelor doua, e bine sa nu stii cum bucataresc si din ce (apropo de filmuletele-reportaje care au tot circulat pe net). La gust, produsele sunt ok, dar m-am saturat pana peste cap de burgerii si puii lor ultraconservati.
De la Burger King am mancat prima data la Londra. Imi venea sa vomit. Serveau niste indieni care se scarpinau in fund, apoi luau mancarea cu mana fara jena si ti-o puneau pe farfurie. A doua oara am intrat intr-un BK din Milano. Mi-am promis ca e si ultima, nu-mi mai trebuie. Carnea era arsa de nu puteam s-o inghit nici cu o tona de lamai.
La Spring Time mai mancam cu ceva ani in urma. Imi placeau foarte tare salatele. Odata imi era burgerul atat de sarat, incat am crezut ca scapasera o salina in maioneza. Altadata am asteptat vreo 30 de minute pana ce mi-au pregatit aia niste semipreparate cu gust ranced. Iar servirea e una plina de sictir, ca si cand respectivii ar lucra moca la Spring Time. Ok, or avea salarii mici. Dar ce vina are clientul care vine sa lase niste bani la casa si e tratat cu flit, cu scarba, cu marlanie? Pai, scuza-ma, ca nu-s angajatul si fanul niciunuia, dar la McDonald’s si KFC cam zbarnaie fetele alea (de cele mai multe ori). Si nu vorbesc cu tine de parca ai fi ultimul om.
In seara asta, mi-am adus aminte de ce n-am mai mancat de-un car de vreme la Spring Time. Initial, uitasem care e procedura la ei cand vrei sa cumperi ceva. Drept urmare, am rugat un tip care servea clientii sa-mi dea aia si aia. “La casa.” Atat mi-a zis, uitandu-se ca taranul, cu bale in coltul gurii, dupa niste gagici trecatoare. M-am dus la casa, am comandat si am platit unuia tatuat peste tot, care striga la un coleg si radea a prost de parca il recrutase Spring Time direct din satra. Mi-am luat bonul si m-am intors la ala care trebuia sa-mi dea meniul platit. A primit bonul si s-a intors cu spatele. “Reveniti”, mi-a aruncat peste umar. “Peste vreo 4 minute, nu stiu.” Pai, daca tu nu stii, in gatu’ tau, atunci cine sa stie, bai, avortonule?? Mi-a mai facut un semn cu mana cum ca trebuie sa-mi umplu singur caserola cu salata si gata. Plus ca nu s-a obosit nicio secunda sa-mi puna snitelul pe farfurie cu altceva decat cu mana aia jegoasa, cu care imi numarase banii si daduse o tura pe tejghea sa vada cat de plina e de unsoare.
Niste cocalari care nu merita angajati nici macar scafandri in vidanja. Sau poate acolo… eu i-as angaja in mod fortat. 
Multi nervi mi-am facut dintr-un nimic de intamplare, dar ma oftic atunci cand vad atitudini atat de diferite la niste echipe de oameni care lucreaza fix in acelasi domeniu si umar la umar. Cum de unii pot, altii nu? Ca dam vina una, doua pe Romania. Iar daca-i concediaza patronul (nu cred ca e cazul celui de la Spring Time, pare din acelasi aluat cu ei, e libanez), sar repede de fund in sus si se intreaba de ce.
1 comentariu
Comentarii RSS URI identificator TrackBack
Lăsați un comentariu
Am luat anul acesta 2 pizze de la SPRING TIME UNIVERSITATE.
In aprilie am primit-o cu o guma mestecata in farfurie.
Acum in octombrie era o guma mestecata in tava.
Sper sa nu mai ajung vreodata pe acolo ca o sa chem televiziunea si sanipidul dupa !
Niste JEGOSI IMPUTITI SI SCARBOSI !!!
FERITIVA DE EI CA ISI BAT JOC DE OAMENI!!!