Ieri a fost ziua Ramonei din dotarea sentimentala a colegului Ivan. Si-am calatorit printr-un mall, 6 oameni, si-am mancat pe banii ei, si-am vazut si-un film, ca a fost inclus in masa aniversara… 
Bine, a platit Ivan, dar se pune ca banii veneau de la Ramona, da? Asa.
“The Hangover – Marea Mahmureala”. Citisem vorbe frumoase despre filmul asta. Comedie. I se zicea “a verii”. Mi-am luat sacul si m-am dus, deci, la pomul laudat. E pe 131 in Top 250 IMDB.
In sala, simteai aerul conditionat ca pe crivatul dobrogean. Dar te gandeai la gradele prea multe de afara si-ti spuneai ca e bine.
Daca vreti sa stiti despre film cat de tare merita banii pe bilet la multiplex, eu cred ca-l puteti vedea cu incredere. Nu e cea mai buna comedie la care ati fost vreodata, dar va amuza, va sterge banda cu belele pe care le-ati inregistrat in ultima vreme. Sau va sporeste suficient buna dispozitie, dupa caz. Iesiti din sala si incepeti: “mi-a placut faza aia in care…” sau “cel mai tare a fost cand ala…”.
In Hangover am vazut 4 tipi care se pregatesc de nunta unuia dintre ei (Stu Price seamana cu Artan de la Timpuri Noi). Si ca orice american pus in situatia asta, au hotarat baietii ca petrecerea burlacilor tre’ sa aiba loc in Las Vegas. Bautura, femei si jocuri de noroc. Adevarul e ca iti ofera filmul asta niste cadre cu orasul ca-ti vei face un ideal in viata din a-l vizita macar o data. Incredibil ce aglomeratie luxurianta, in ce lumina (zi si noapte) se scalda totul, ce animatie in exces si ce aer unic se respira acolo!
Acum n-o sa va povestesc filmul, ca n-are niciun farmec. Multe dintre scene sunt chiar greu de povestit asa incat sa para amuzante. Trebuie sa vedeti.
Un singur exemplu. Dupa o noapte de betie si drogareala crunta, cei 4 uita tot, se trezesc dimineata pe la pranz si incearca sa reconstituie dezastrul. Pentru ca chiar era un dezastru ce facusera ei in mega apartamentul de hotel. Aveau un tigru in baie. Cel mai diliu dintre toti, Alan Garner, intra sa-si descarce basica udului. Vede fiara cum il priveste ranjind si zice: “Tigru prost”. Realizeaza despre cine vorbeste si iese repede, cu strigate si cu scula in plina descarcare. Plecand si ajungand inapoi in apartament, indivizii il gasesc la pian pe… Mike Tyson. Canta impreuna cu banda melodia preferata. El se opreste, banda continua. Se ridica de pe scaun si se indreapta spre ei. “Fiti atenti ca aici vine bucata mea preferata.” Si canta din gura odata cu inregistrarea. “Acum, corul.” Doar Alan intoneaza ceva. Se repeta doua versuri si iarasi corul. Tyson doar le face semn, iar ei, deja destinsi, se comporta ca un cor adevarat. O lovitura fulgeratoare il trimite la podea tocmai pe Alan care cantase din prima. Mai tarziu, ceilalti 3 constata ca “e foarte de treaba Mike Tyson”. “Ba nu, e rau”, ii contrazice Alan ca un copil caruia unul mai mare i-a calcat jucaria in picioare.
Mi-a mai placut muzica de pe coloana sonora. Hituri foarte potrivit asortate cu fazele din imagine. Inclusiv prelucrarea Rihannei dupa “dragostea din tei” a ozonilor.
Todd Phillips e acelasi regizor care a facut si “Starsky & Hutch”. Asteptati-va si acum la umor bizar, fara pretentii de capodopera.
Ramaneti in sala pana la genericul de final. Veti rade iarasi bine atunci cand va ganditi deja ca filmul e gata.
sursa foto: celebritywonder.com
1 comentariu
Comentarii RSS URI identificator TrackBack
Lăsați un comentariu
Te-am citit, apoi l-am vazut.
Buna recomandare. E important sa nu te astepti la o capodopera, ca de zambit zambesti pe bune.