EU ne baga in… UE

Elena Udi, fruntea turismului romanesc, a brandat ROMania ca pe tarlaua ei portocalie. ROMania, pentru ca asa sta scris pe noul logo de tara.

Acum, toata lumea dezbate facatura, dar cainii latra, caravana trece. Ce daca s-au cheltuit aproape 900.000 de Euro pe un rahat de brand?! Pardon, pe o frunza de brand. Gresit: frunza aia nu e downloadata de pe net cu 0,33 USD. E downloadata de la Adam si Eva, ca si prima Elena Udi din istorie tot cu frunze se loga. Adica se loguia. Ca de logat avea grija Adam.

Aer foarte conditionat

Am inceput sa intru cu teama in emisie, la radio. E un coleg pe-acolo… unul singur!… care iubeste aerul conditionat ca pe el insusi. Sau si mai mult! Sa fie frig. Sa simtim ca traim 365 de zile pe an in Islanda. Intr-o alta viata o fi fost pinguin, vorba cuiva de pe facebook. Sau are blana pe sub piele.

Cand simt ca in studioul de emisie s-a facut mai rece decat in Pestera Scarisoara, opresc tot. Sta 5-10 minute si-i da drumul la loc, cica transpira ca Dunarea in zilele ei bune. Instalatia aia de aer conditionat e comuna: studioul de emisie ProFm si un studio de productie de vizavi. Imi vine sa-i infund tevile cu niste vata. 50 de kile de vata.

Denisa. A doua

Shutter Island. Vreau sa cumpar un Oscar pentru el!

Ma chinui de ceva vreme sa vad filmul asta. Auzisem/citisem multe despre el. Prea multe. Aproape ca nu intelegeam de ce trebuie sa-l mai vad. Dar am facut-o.

Nici nu i s-a scurs de tot genericul de final. Sunt in transa. Daca-l veti vedea, in aceeasi transa veti intra.

Scorsese-DiCaprio-Spitalul 9. Un produs de senzatie!

Sexperientele lui Moromete (12): Am intalnit si hormoni fericiti

Gata, de-acum stiti cine e Moromete al meu, trec direct la subiect. Ce nu stiti inca, dar va spun eu acum… nici nu stiu cum s-o fac… Ei, bine… Moromete e om insurat. Nu, nu de azi, ci dinainte chiar de a-l cunoaste eu. Am zis sa ocolesc detaliul, dar ma tot chinui sa va povestesc ceva si n-as reusi prea bine daca nu i-ati cunoaste statutul civil.

E intamplare peste care s-a asternut deja un milimetru de praf. Se intampla cu ocazia concertului AC\DC la Bucuresti.

Cu doua zile inainte, il suna directoarea lui de banca. “Moro, vin cu fiica-mea la concert.”

Andra, fata lui Nico

UPCacat

Ma duc la UPC, in Ploiesti, ca sa platesc abonamentul pentru Bucuresti. Asa a facut intamplarea, sa-mi fie in drum mergand pe la ai mei.

Intru in sediul UPC, mare, frumos, luminos… Pustiu. Doar muierile de la case. Ma indrept catre una dintre ele:  “Sarut mana, pot plati si eu un abonament la dvs?”

“Da, da’ numai dupa ce va luati bon de ordine de la intrare!” face ea pe un ton de femeie acra care se respecta. Si eram singurul client de-acolo. Care trebuia sa mai consume niste hartie de-aia de bon, cu destinatia cosul de gunoi. Atitudine de functionar…

Ce face Thisbe, mai latra?

Am un prieten, Ionica, student la teatru. Nu e la prima facultate, dar de multe ori m-am intrebat de ce n-a inceput cu asta.

Profesoara clasei lui e un nume mare in teatrul si filmul romanesc, dar nu-i dezvalui identitatea, ca n-as mai avea zile bune dupa aia.

Intr-o zi, la cursuri, “Doamna” (ca nu mai asa imi vorbeste Ionica despre ea) se destainuire studentilor: “Am acasa un catelus frumooos… minunat, iti vine sa-l mananci! L-am adoptat provizoriu, ca nu-l mai pot tine si pe el, mai am doi. Il vrea cineva?”

Ode. O,Denisa!…

Cinthya, Cinthya…