Pauza

Gata cu viata virtuala, zic! Macar pentru o perioada. Oamenii normali traiesc in real, nu? Ma gandesc sa incerc si eu…

No blog, no facebook, no kidding.

Hai la nuntă! Nu, nu la a mea. :)

Mă opresc astăzi, pe la ora 2, din treabă și merg la masă. In ideea că-mi astâmpăr foamea, mai leg o conversație printre dumicați cu cineva și gata, inapoi la muncă. Dar la masă, ce să vezi? M-am trezit numa’ lângă fete. Vreo 8. Care vorbeau despre nunți, despre tradiții, obiceiuri, obligații, invitați… Subiectul a fost tratat pe larg, ca la carte! Atât de interesant, incât nu vroiam să se mai termine. Pe bune!

“La noi…”

“Unde la noi?”

Fetelor de pretutindeni, e PRIMĂVARĂ, chiar dacă nu pare! :)

Știu că vă doriți o primăvară de-a dreptul minunată, așa că, doamnelor, domnișoarelor, v-o doresc și eu din plin!

La mulți ani de Mărțișor, să fiți frumoase, iubite, fericite și pline de viață ca o primăvară autentică!

Și… firesc, te iubesc, frumoasă V! Să fie și ăsta un mărțișor de la mine pentru tine! Ți-l prind in piept, in dreptul inimii?

You are V.ery beautiful…

…like an angel. My angel.

…like a star. My star.

…like a unique flavor. My unique.

…like a blue planet. My blue.

…like a song of love. My love.

…like a quiet sea. My sea.

…like a happiness. My happiness, Beautiful V!

Așa cum ne-am ințeles :)

Oscar 2012. Aproape totul previzibil anul ăsta. Favoritul și cel mai nominalizat dintre filme – The Artist – a adunat 5 bucăți. Și cam toate foarte importante. Cel Mai Bun Film, Cea Mai Bună Regie (Michel Hazanavicius), Cel Mai Bun Actor In Rol Principal (Jean Dujardin), Costume si Muzica. Dujardin a făcut ca toate alea de bucurie pe scenă. Hazanavicius s-a ales cu două statuete, fiindcă producătorul, de asemenea câștigător, i-a dat-o cu forța și pe-a lui. Apoi, s-a gândit el mai bine și i-a luat-o inapoi.

Cadou de la vecina

Vecina de la 6… sau de la 7… sau de la nu știu ce etaj… scutura intr-o zi de prin casă, pe geamul de la dormitor. A scuturat până a-nceput să rămână fără ele. O… ceva a aterizat frumos mototolită pe aparatul meu de aer condiționat. Zic să nu o iau, că poate trece Spiderman și i-o dă inapoi. A trecut zăpada, a trecut inghețul, a trecut iarna (sper!), da’ Spiderman ioc! Nici Superman. Nici măcar vecina n-a venit să-i dau textila inapoi.

Vietnamezul Vasile :)

Deunăzi, managerul unui lanț de restaurante vietnameze in România, o doamnă foarte ok, mi-a propus o colaborare cu programele Antenei 1. Părea interesant pentru niște emisiuni anume, așa că am zis să merg la o intâlnire, intr-unul dintre restaurante. Să-i văd bucătarii cu ochii ca măslinele. I-am cerut niscaiva detalii incă de la telefon și m-a convins că nu bat drumul degeaba până acolo.

In primul rând, bucătarul-șef e un vietnamez mic, negricios și slăbuț care mi s-a recomandat direct: “Vasile. Cu țe doliți ță ve selvesc?”

Declaratie de dragoste (VI)

Ești precum cel mai frumos poem, pe care doar sufletul meu știe să-l citească…

Ești precum un cântec minunat, pe care doar sufletul meu il poate fredona…

Ești precum fericirea irezistibilă, pe care doar sufletului meu ii e dat s-o trăiască…

Ești atât de frumoasă, incât mă plec și iți sărut ușor talpa piciorului, V… “Nu-i așa că ai șchiopăta puțin, după aceea, de teamă să nu-mi strivești sărutul?”

Te-aș iubi oricum și niciodată n-aș uita cât timp mi-a luat să-mi găsesc poemul, cântecul, fericirea…

Cine n-are zapada neagra sa ne ceara! :)

Ah, ce munți de zăpadă neagră și frumoasă s-au strâns pe marginea străzilor din București! Ca-n povești! Sa trăiești!

E partea cea mai sublimă a iernii (dacă-mi permiteți superlativul ăsta forțat)! Când din alb și pufos, totul devine negru și pufos. Basculante intregi de noroi curat s-ar strânge dacă cineva ar vrea să facă așa ceva. Dar nu vrea. Păi, de ce să vrea?! Ca să rămână locul gol pe marginea străzilor, șoselelor și să aibă mașinile unde parca? De ce să nu parcheze pe banda unu ca să incurce ca lumea circulația și să facă omu’ câte o ora-două până la job?

“Aș cădea, să mă mărit!” :)

Intră in redacție două tinere colege, infofolite și pline de zăpadă, roșii in obraji și cu zâmbetul pe buze. Un zâmbet de satisfacție supremă. “Ah, din stația de autobuz și până aici am căzut pe gheață de nu știu câte ori, amândouă!” zice una veselă. “Inseamnă că ne mărităm curând, ha!” ii ia cealaltă vorba din gură.

“Ohooo, fetelor!… Stați voi liniștite, că eu am genunchii vineți, fundu’ bătătorit și tot degeaba!” le calmează o a treia colegă, plină de ințelepciune. )

ps: O să-mi fie un pic greu când vor vedea că am scris pe-aici de intâmplarea lor… Da’ rezist, că mi-s tare dragi toate trei.